Clișee evanghelice (3): Vrei să te botezi? Vrei să faci legămînt cu Domnul Isus în apa botezului?

Al treilea clișeu evanghelic ar fi de fapt clișeele 3 a și 3 b: a) Vrei să faci legămînt cu Domnul Isus și b) legămîntul în apa botezului.

Pastorul întreabă de obicei congregația sau individual dacă cineva vrea să fie botezat. Nimic mai indicat. dar se mai întreabă în acest context dacă individul vrea să facă un legămînt, adică pe înțelesul evanghelicilor dacă vrea să devină creștin evanghelic sau dacă vrea să autentifice relația sa cu Dumnezeul personal printr-un botez. De cele mai multe ori botezul conștient este asimilat cu legămîntul sau angajamentul că botezatul/botezata va trăi și va muri după voia Domnului.

E normal ca cineva să vrea să fie botezat. Nu e însă indicat să vrea să facă un legămînt pentru că în accepțiunea și practica antică și modernă, numai cel superior poate face un legămînt cu cineva inferior ca poziție sau statut. Afirmînd că vrem să facem un legămînt cu Dumnezeu, indiferent cît de dramatic ar suna sau cît de frumos ni se pare că este, este doar o greșeală de exprimare. Noi, eu, tu, el sau ea, papa, episcopul, pastorul sau preotul nu poate încheia un tratat cu Dumnezeu. Sensul este numai de la Dumnezeu la om nu invers. Așa că nu se poate încheia un legămînt cu Dumnezeu din proprie ințiativă. Trist, dar adevărat. Este voia Lui, nu voia noastră.

Un studiu fără complicații ne spune că doar putem capitula în fața lui Dumnezeu. Ascultare, supunere, revoltă sau indiferență. Dar nu putem să-l determinăm pe Dumnezeu să facă un pact cu noi. Chiar dacă VT dă uneori iluzia.

Legămîntul în apa botezului este un fel de-a spune. Te botezi în apă, nu în altceva. Unii au impresia că botezul este un legămînt, și că în acele clipe dramatice sau dramatizare în unele cazuri, se inițiază legămîntul între om și Dumnezeu. De unde citire? Sau scriere? Dacă ai luat o decizie cîndva, dacă vorba evanghelicilor, ai hotărît să-ți dăruiești viața lui Isus, aceea este data cînd ai intrat în legămîntul cerut de Dumnezeu. Nu cu ocazia botezului. Nu de alta, dar se pune în pericol o nestemată evanghelică atît de dragă: nașterea din nou. Și în unele cazuri botezul cu Duhul Sfînt.

Cînd te-ai născut din nou? Cînd ai fost botezat cu Duhul Sfînt? Răspuns baptist: cînd ai crezut. Răspuns penticostal: cînd ai crezut, cînd ai vorbit în limbi, altă dată. Deci legămîntul nu se face în nici un caz în apa botezului, chiar dacă botezul este unul dintre cele două acte de cult. Nici măcar sacrament. Și cu toate că unii teologi spun că imprimă ceva ce nu va fi șters niciodată. Și botezul este o mărturie a unui cuget în fața lumii, a îngerilor văzuți și nevăzuți…

De ce se accentuează botezul? Pentru că este un eveniment datat, precis, public. Se face trimitere la el ca la un legămînt pentru că e mai simplu, mai ieftin, mai la îndemînă. Din păcate! Dar nu e drept, corect, bine. Se folosește botezul ca subterfugiu. Poate din comoditate și cine știe, din necunoaștere.

Omul, acest animal politic…

sursa: http://istoriiregasite.wordpress.com/2013/05/16/ideologiile-secolului-xx/comunistii-marx-engels-lenin-stalin-si-mao-afis-chinezesc/

Ne certăm ca și chiorii. Chiar ne înjurăm. Dacă unii-i cred pe alții proști de-a binelea, ceilalți sunt convinși că primii sunt cretinii pămîntului. Ajungem casă cu durere-n suflet. La teve toți luați la tăbîrcă. Ne amărîm și așteptăm dimineața să le-o servim oponenților. Începe o altă rundă.

Vă sună familiar? Cred că da. Doar că acestea sunt amintirile din 1990. Exact. Exact ca acum.

Ne fitilăm, ne fudulim și ne oțărîm. Ne batem cu pumnu-n piept. Sau îi batem cu palma peste obraji. Mai direct, le-o tragem la moacă.

Gîndești că e vorba de Iohannis passion. Sau de Mein kampf lui Ponta. Ază am auzit că mai-știu-eu-care draivăr de la formula I nu mai e în nu-mai-știu-eu-ce-echipă. Doldora de bani. Am sărit cu gura că ar putea intra-n politică. Replica m-a lăsat ca la dentist:

E PREA CINSTIT PENTRU AȘA CEVA!!!

Eram întrebați dacă n-am vrea modelul suedez sau japonez. Eram sătui de cel sovietic, de cel socialist român. Eram încîntați cu modele peste modele. Apropos, de ce dacă un candidat nu își pune-n practică programul nu este pedepsit cu tot atîția ani de pușcărie cît a durat mandatul său/ei?

Și după 89 ne-am procopsit cu modelul românesc de democrație autentică suis generis: la noi ca la nimeni! N-a contat și nici nu mai contează minciuna, hoția, falsul, lăcomia, mîndria, batjocora și nici legea. Ai impresia că nu mai contează nimic. Dar nu este adevărat că nu contează nimic, că asta ar însemna că nu ne mai atinge nimic. Din contră. Toate astea ne ating, ne aduc mari prejudicii.

Un alt punct de vedere este că indiferent cine cîștigă alegerile nu o să ne fie mai bine. Ieri am întrebat pe cineva dacă votează. A zis că nu. M-am mirat. Zice: ultimul buletin pe care l-am avut era pe spate numai ștampile și ștampiluțe. Toți au promis că dacă-i votez va fi mai bine. N-a fost. M-am convins și m-au convins că nu merită să votezi că nu se schimbă nimic.

Și asta e corect. Peste noapte n-o să se schimbe nimic. Chiar dacă am cîștiga (un război), am avea de îngropat morții, de plătit facturile, de curățat molozul și de refăcut ce a fost distrus. Asta cere timp. Sacrificii.

Dacă cel ce cîștigă are cele mai bune intenții…