Din ciclu un ascultător întreabă: E păcat să trișezi?


Mie-mi place să trișez.

În primul rînd la șah. No nu „Cum îi aia”!!! Îmi place să trișez computerul cînd joc Chess Titans. Îl las pe el să deschidă că altfel e plictisitor. Îmi ia regina și eu zbang, dau undo! Îmi ia ceva ce și Tănase Scatiu ar fi văzut, îi dau undo. Și-l bat cu cele mai nevăzute mișcări de-mi fac cite 4-5 regine. Mai ia și el cîte-o remiză din cînd în cînd…

Așa că nu-i păcat să trișezi. Că nu-i om. Nici Dumnezeu. Nici măcar înger, cu toate că n-are suflet. Ba dimpotrivă, e rău de tot. Dacă nu-s atent mă bate de mă stinge. Îmi dă mat, eu dau din nou undo și apoi închid fără să salvez și fără resign. Doar exit fără păcat și remușcări. Sunt un trișor nesimțit!

Sunt cîte unii ce-au încetățenit o zicală: Cînd Dumnezeu închide-o ușă, deschide alta. Da ce-i Dumnezeu, portar? Responsabil cu ușile? De unde-au scos-o asta? Din Iată eu stau la ușă și bat? Miram-aș! Acolo zice că dacă deschide cineva! Am fost și eu cineva-ul ăla.

Mie mi se pare că asta cu deschisul ușii cînd se-nchide alta e tot o ispitire a lui Dumnezeu. Ce e ispitirea lui Dumnezeu? Păi e ceva de genul Doamne, dacă mîine pic examenu ăla, să cîștig la loto un milion! Sau dacă nu am reușit să fiu prefect, să mă ia Iohannis consilier!

Adică vrem să-l trișăm pe Dumnezeu. Sau vrem să-l facem responsabil ca nouă să nu ni se întîmple, nu ceva rău, ci ceva defavorabil. Puf! Un fel de evanghelie a prosperității mascată. Mai umilă. Să aleagă el care e binele cel mai bun pentru mine! Ca nu cumva să greșesc. Ca nu cumva să mă situez în afara providenței lui.

Și el parcă spune: Îți dau eu ție Provident! Să vezi acolo dobînzi!

Deci nu e vorba de a alege între două rele, adică numita devils cios, ci e gad ciois! Mă întorc cu fața la zidul plîngerii personale, mă bîțîi ca un copil neglijat în pătuțul meu de om matur în vreme ce behăi rugăciunea creștinului retardat: Doamne, deschide tu o altă ușă spre lauda numelui tău! (Și beneficiul meu!!!)

Marș în Purgatoriu! Trișezi!!!

De ce-o fi pariat Dumnezeu pe Iov? De ce a pariat Dumnezeu pe Isus? Pe Petru? Pe mine?

Doamne, ce-mi place să trișez computerul!

Deci nu e păcat să trișezi. Dar numai computerul. Nu se ține-n seamă păcatul, ca-n vremea cînd nu era Lege.

Ei, ce spune Oradea? Cursul de ietică? Fariseul de serviciu ce zice?

Preot/preuteasă, pastor/pastoriță, papă/papesă…


Ei, ce mai tura-vură, să mai ieșim din iohanneziada patriei și să ne vedem de-ale noastre. Să-i dăm cu presupusu, că și așa știința n-ajută. Cine știe nu mai prea cîștigă. Cu toate că toată lumea vrea să fie milionar. Mai că m-aș apuca de loto!

Din ciclul Să ne tratăm beteșugurile, azi despre folosirea neautorizată a unor cuvinte tehnice mai mult sau mai puțin tabu.

Presupun că Dumnezeu a ridicat niște obiecții la folosirea neautorizată a jertfelor pe vremea lui Cain și Abel. Și uite ce s-a întîmplat! Au apărut preoții.

Primul preot din Scriptură apare aut ăv blu la mare distanță de primele jertfe: Melchizedec. Nici măcar nu-și declară religia. Nimeni nu știa de unde vine, unde se duce, cînd a început. Era atît de serioasă treaba că Avraam decide să-i dea ten părsent din toate cele. Rămîi cu gura căscată! Ai impresia că individul avea juma de normă la Ana-F… Echivalentul financiar și religios al war-lorzilor sau împăraților de o cetate. Doar că ăsta era unic. Cel mai unic! Că nu cred că a avut urmași.

Apoi vedem familia lui Aaron generatoarea preoților. Ce e aia preot? Păi cică unu care giobuiește cînd în favoarea oamenilor, cînd în favoarea lui Dumnezeu. Depinde cum te uiți și cît de rău e oamenii. Scriptura zice că pe vremea lui Moise egiptenii aveau vrăjitori, dar mai că l-aș imita pe Mucius Scevola susținînd că de fapt era vorba de preoți. Puneți un extinctor pe aproape în caz de ceva…

Nu se anunțau preotese în epoca aia. Ceva prorocițe, lidere… Știți dîvîsî: coafezii și coafezele, englezii și englezele. Nem tudom?

Dar azi avem și preotese. Doar că preotesele sunt soțiile preoților. Bună treaba. Asta-i practica. De ce nu fac ce fac preoții dar mai cu fustă?

Pastorii apar după multă vreme. Nu știm exact cînd. Poate în perioada ente erau niște indivizi ce păstoreau și erau numiți păstori. Acum nu mai avem așa ceva, dar avem pastori. Cred că ni se trage de la limbă. Aia latină.

Și prin asimilare avem și pĂstorițe. N-am auzit de pAstorițe. În unele cazuri mai liberale astea sunt tot pastori, în celelalte cazuri ,mai conservatoare, sunt doar soții de pastori. Cu toate că soția pastorului are de multe ori ceea ce-i lipsește pastorului. Nu spui nici ce, nici unde…  Dar am auzit nește vorbe.

Papii au apărut după Petru, dintre care cel dintîi a fost el. Pe cuvînt! S-a vorbit și de papese, dar în afară de una ce nu e sigură, restul au fost doar menajere. Sau n-am aflat eu ultimele știri.

Păi și gata? Gata!

Unde-i autorizația???