In Blog We Trust


Scînteia, organul de presă al PCR nu mai spune nimic. Nici TVR nu mai reprezintă linia oficială. Antenele s-au compromis. Ziarele au devenit fițuici.

Dar la mare putere e internetul. Blogurile. Mărturisirile unui politician, ale unui reporter sau ale vreunui profesionist sunt luate la feis valiu.

Chiar dacă dolarul s-a devalorizat, adevărul, sau ce crede lumea că e adevărul, are valoare. Fiecare îl apreciază la o anumită valoare pe rețelele de socializare. Mai dă un laic, un șeă sau rebloghează. Și îi crește cota.

Accesările îți cresc veridicitatea precum crește sau descrește valoarea acțiunilor la bursă. Nu mi se pare deloc că ar fi nepotrivită zicala In Blog We Trust. De cele mai multe ori dăm crezare știrilor, interpretărilor, dezvăluirilor și manipulărilor de pe bloguri. Pe bloguri confesiunile par mai credibile. Cu toate că sunt gratis. Sau așa credem noi…

Acuzațiile sunt mai accesibile și mai siropoase dacă apar pe blogul unuia în temă. Sau a unuia rejectat de sistem.

Uităm însă că multe, poate prea multe bloguri sunt scrise de profesioniști. Că sunt aliniați, că sunt cumpărați, că sunt folosiți.

În anii 80 adulții serioși au început să poarte blugi. Ca să fie mai tineri, mai nonconformiști. În anii 90 tinerii non-comformiști au început să fugă pe străzi îmbrăcați în pielea goală. Să încerce vreun babac să-i imite! Ei n-aveau nimic de pierdut. Babacii n-au putut să-i imite. Pierdeau prea mult.

Tot așa cu blogurile și cu blogăitul. Poate la o altă scară, dar în esență, a avea un blog sau mai multe și a scrie despre adevăr implică timp și o anumită doză de risc.

Acum cîțiva ani ceva somități și-au făcut blog. Lingăii și entuziaștii au reacționat instinctiv. Doar ca să constate că somitățile n-au timp de blogărit. Pentru ei Taim iz manei! Și manei e limitat pentru că timpul e limitat. N-au ei timp pentru altele mai importante, darămite pentru blog…

Timp de răspuns la comentarii? Timp de scris ceva? Ce să mai vorbim de inspirație? Dacă n-ar fi așa nu s-ar căuta ședău raiteri pentru bloguri de numa-numa!

Nici nu vreau să riște. Cum să intri în dialog cu un oponent? Nu discuți cu Satana. Nici cu sataniștii. Baiu mai e că deși i-ar înjura, i-ar desființa, pe blog nu se poate că e prea public, prea se vede și prea se împrăștie vorba. Mai bine bloguiesc pe tăcute. Sau deloc. Un fel de credință ascunsă. Doar că asta-i sabotează încet dar sigur: cei de pe bloguri sunt mai credibili decît meseriașii vorbei în încăperi. Vorba aia: In Blog We Trust!

 

Advertisements

5 comments on “In Blog We Trust

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s