Teoretic cu Purgatoriul e ca și cu Paradisul: nimeni n-a venit înapoi să ne spună cum e acolo. Cu toate astea există multe descrieri ale ambelor locuri. Asta ca să nu mai pomenesc de iad. Deci trei locuri de unde nu s-a întors nimeni în afară de Isus. La propriu și la figurat…
Cînd pleci din Purgatoriu te simți ușor. Chiar dacă simți c-o să mori… Dar te simți de-a dreptul fericit cînd îți dai seama că trăiești. Cînd poți să-ți programezi viitorul. Cînd ți-au mai rămas zile. Cînd mai ai speranță. Ceva mai mult de doi bani…
Știu că sună trist, dar nu e așa. Nu știu exact de ce. Poate din cauză că… sau din cauză că… Dar în mod sigur din cauză că simți că dincolo de Purgatoriu e ceva mai mult.
După ce tînjește un suflet în Purgatoriu? După certitudine. Nesiguranța te duce spre iad, certitudinea te duce spre Paradis. Iubirea te încredințează că lucrurile sunt așa cum le ști. Ciudat, nu?
În Purgatoriu nu aștepți minuni. Timpul minunilor a trecut. Minunile sunt pentru cei vii. Iar tu ești dincolo. În Purgatoriu nu poți decît să-ți împărtășești suferința și mîntuirea.
Și mai poți încă să speri. Să ieși și să continui ce-ai început. Să finalizezi o existență. Să confirmi.
Ieșirea din Purgatoriu nu e o licență pentru regrete. Recuperarea din Purgatoriu nu se face prin extragerea unui comando de îngeri înaripați, după cum nici intrarea nu s-a făcut datorită unor îngeri căzuți. Recuperarea este o loterie în care la fel ca în cazul lui Iov, Dumnezeu pare să joace zaruri la cazinoul Satanei. Depinde din ce unghi privești. Unii mai optimiști văd situația exact pe dos: Satana măsluiește zarurile în cazinoul lui Dumnezeu. Oare cine-a creat zarurile?
În Purgatoriu toată lumea țipă după iubire. E tot ce ne-a mai rămas. E ceva greu de găsit. E greu să-i spui cuiva te iubesc. E aproape imposibil să te repeți. Nu că devine banal, dar e greu să uiți că în Purgatoriu este vorba despre putere, nu despre iubire. Puterea de a impune. Puterea de a te lăsa în voia altuia. Puterea de a fi tu însuți. Sau puterea de a te transforma într-un înger. Puterea de a-l pune pe celălalt mai presus decît pe tine. Chiar dacă te doare. Chiar dacă asemenea unuia aflat la porțile iadului, valorează mai nimic…
Purgatoriul mi se pare asemenea spectatorilor ce-i cîntă iubire Larei Fabiani ce trebuie să cînte despre iubire. În definitiv ce e Purgatoriu?