E frumoasă foc? Altu-i baiu!


Nu, nu e frumoasă foc, dar arată bine. Și-i cîntă Parlamentul…

Nu se îmbracă după protocol, dar tot arată bine. Și nici n-are nasul prea lung și urechile clăpăuge. Nu se uită coanci și nici nu e știrbă. În plus e profă. De engleză. Așa că trebuie să fi greșit cînd s-a îmbrăcat cum s-a îmbrăcat la ceremonia de investire a soțului său.

Și ce dacă n-a avut decolteu să-ți pice ochii? Și ce dacă n-a purtat culori la modă sau cel puțin stridente? Și ce dacă n-a venit c-o geantă tip geamantan de remarcat chiorii marca Luis Vuiton? Chiar îi trebuia una?

A, fără bijuterii d-alea evidente? Ne, ne, ne! Cum adică să nu se vadă ghiulul? Nici lănțugul? Păi și o cruce așa mică? Dă-o-ncolo!

A greeeșiiiit!!! Țipă ăștia de parcă l-ar fi prins pe moș Hrebe cînd a făcut primu milion dă euroi. De parc-ar fi călcat-o Klaus cu cele 100 de kile ale lui pe bătături pe madam Fi-rea!

Apropos, ce vă tot extaziați c-a greșit? Ce-a greșit? Că nu s-a îmbrăcat cum vreți voi? Mie mi-a plăcut.

Vă umpleți ecranele și paginile cu dezmățați, dezmățate, aiuriți și aiurite, auriți și aurite și acum dați lecții de decența croiului, lungimii fustei și acoperirii brațelor. Tembelizați și fițuicați mai departe fără să vă isterizați. Să nu dați în bîlbîială!

A, și propun ca parlamentarii puterii să instituie un proiect de lege care să stipuleze uniforma primei doamne și primului domn în caz că următorul președinte va fi o ea. Sau o ordonanță de urgență a guvernului Ponta pe moarte o fi și mai bine. Cu tot cu metodologia de aplicare. Să fim noi primii!

PICĂTURA DE OTRAVĂ: Ion Iliescu are mâinile mânjite cu sânge


Adevărul și numai adevărul. Dar este TOT adevărul?

pongogonzo

Ion Iliescu ştie una şi bună. El a venit la conducerea României pe valul Revoluţiei din decembrie 1989. Nu el a fost generatorul schimbării, ci poporul l-a purtat pe braţe până a ajuns în fruntea ţării.

ion-iliescu-2
Realitatea, însă, e cu totul alta. A existat o mişcare populară care a contribuit la răsturnarea regimului Ceauşescu. Ea a început la Timişoara, pe 16 decembrie 1989, şi a continuat la Bucureşti, pe 21 decembrie. Între 16 şi 21 decembrie, Timişoara a fost singură. Ion Iliescu şi tovarăşii săi de luptă au stat la cutie. Au aşteptat să vadă cum evoluează lucrurile. Ion Iliescu era directorul Editorul Tehnice, cu sediul în Casa Scânteii. Mergea la serviciu şi tăcea chitic. Nu a semnat niciun protest, nu s-a solidarizat în niciun fel cu revoluţionarii de la Timişoara..
Pe 21 decembrie, Nicolae Ceauşescu a permis organizarea acelui miting uriaş din Piaţa Palatului. Mitingul s-a transformat în…

Vezi articolul original 563 de cuvinte mai mult