Un cal verde fără pereți? Atipic. Dar veridic. Înclin să-l cred pe Nea Gămălie. Barem are o gămălie. Ăialalți n-au.
Nea` Gămălie a văzut unul. Trecea, acum două zile, prin Valea Seacă în drum spre stâna de capre, când l-a zărit păscând în poienița de dincolo de sălcii. E adevărat, l-a văzut printre crengile acelea de care nimeni nu s-a mai ocupat de multă vreme … ”Dar l-am văzut deslușit” le repeta Nea` Gămălie celor care dădeau din cap cu neîncredere și insunuau o închipuire a bătrânului, provocată de caniculă. ”Era mai verde decât cămașa lui Gicuță [pădurarul satului].” Această ultimă precizare nu reușea decât cel mult să le smulgă interlocutorilor un tardiv zâmbet. Nu există cal verde: știau cu toții asta. Le-a spus-o, după slujbă, și popa din sat, fără a uita să le aducă aminte că ”așa se întâmplă cu cei ce nu-și fac timp să vină la slujbă, rătăcesc pe cărările lui Ucigă-l toaca; sper că ați priceput ce era de priceput, ai?”.
Până și…
Vezi articolul original 601 cuvinte mai mult