Spaces of Freedom in the Islamic Republic of Iran


Have you been there?

jake threadgould

Tour Guide

Spaces

I was sat on a large wicker chair in the rooftop café at my hotel in Shiraz where, in keeping with the Shirazi tradition, a group of guys next to me were reciting poetry. The scented smoke of a bubbling qaylan pipe twisted and turned on the blue tarpaulin above. Downstairs, in the courtyard restaurant, the voices of men and women competed with a cross-legged Kurdish chap in the corner, playing a sitar. Tourists and local men alike pulled chairs up to the tables of young women to chat, safely hidden from the gaze of the authorities outside. Spaces such as that hotel provide an environment of freedom in Iran. In here a woman’s headscarf can teeter tantalisingly close to sliding down the nape of her neck. In here each drag of her cigarette flies in the face of that deeply held taboo. In here large, brown eyes wandered…

Vezi articolul original 1.983 de cuvinte mai mult

A-nceput sfîrșitul! A cît-a oară…


Am trăit și vremurile cînd corectitudinea politică comunistă te obliga să minți. Sau să îți însușești neadevăruri/minciuni și să le aperi. Marxismul ne-a adus corectitudinea politică în numele poporului, a conducătorului iubit, al partidului unic și al dragostei de patrie ce însemna să fii obedient, să faci toate cele de mai sus și să nu critici nimic, că nu-nțelegi. Ei, cei mari și sfinți într-un fel. cei intangibili și merituoși o făceau pentru tine.

Era o viață ușoară, trebuia să faci ce ți se spune și să-ți maind iuăr biznis. Adică să nu întrebi, să nu-ți bați capul cu de ce, cine, cînd, unde. Observațiile erau inutile pentru că orice observație era bătură cu zece, o sute, de ere nevoie, de interpretări. Ascultarea era nambăr oan. Ordinul se executa, nu se discuta. Întocmai și la timp!

Dar după cum zicea și maestrul vrăjitor mai avansat și trecut în neființă sau la cele veșnice (I.V. Stalin), fiecare poate opta acum, moralul soldatului trece prin stomac. Așa că atunci cînd mîncarea a început să dispară explicațiile nu au mai ținut de foame. Cînd frigul punea o gheață de două degete pe geamurile apartamentului de bloc și condensul înnegrea camerele de mucegai, cetățeanul nu mai aștepta explicații, punea antena pe sîrbi și unguri, doar-doar i-o mai trece de necaz cu un film mai interzis.

Am înțeles c-a venit sfîrșitul a ceea ce unii numesc azi politicăl corektnes atunci cînd minciunile cele mai gogonate erau sprijinite de televiziune, radio, ședințe pecere, utece și alte adunări de partid. Boala a dat într-o oarecare măsură și în biserici, dar individual ne-am ținut bine. Divorțul sau schizofrenia social/individual a ținut pînă-n decembrie 1989. A trebuit să moară oameni ca să terminăm cu corectitudinea politică. Dar unii nu s-au plictisit de ea.

Corectitudinea politică reapare și la noi. Din import. Că negrii nu mai sunt negrii. Sunt africani. Și ăia din Australia ce sunt, australieni? Am înțeles încă din școala generală că indienii din America nu sunt indieni, dar parcă nici americani nu sunt. Sunt băștinași.

Noi nu mai suntem daci, nici traci. Dar cu toate că suntem români din România, mai suntem bănățeni, bihoreni, moldoveni, timișoreni și alte nații. Dacă ar trebui să fim corecți cum ne-am spune? Cum ne-ar chema?

Cum te cheamă? Soarbe-zamă!

Noroc că nu suntem așa de sensibili!

Și cu religia, cam tot așa. Să dezvolt?

Acuma ăștia de la OUP s-au gîndit să scoată porcul dintre viețuitoare, iar HarperCollins Israelul de pe hărți. Ca să nu jignească pe cine? Realitatea jignește? Ueiki-ueiki! Dar pe Dumnezeu nu-l jignește că una dintre viețuitoarele sale este obliterată? Sau Allah n-a creat porcul? Satana l-o fi creat?

Și evreii cine i-a făcut? Coranul, Biblia, Allah sau YHWH? În cazul în care chestiile aste de mai sus continuă, cele două publicații dau dovadă printre altele de lăcomie și prostie crasă.

Adevărul contestat de OUP și HarperCollins nu trebuie apărat. El este evident. Dar trebuie amintit cu orice ocazie. Pentru că un adevăr uitat nu e bun de nimic. Corectitudinea comunistă a fost debordată violent. Oare cum se va ajunge la debordarea unei corectitudini politice, religioase și mercantile?

Meic ă ghes?

Doamne, parc-a început sfîrșitul!

Poate-o fi ultimul!