Pseudo-prorocie: ce-o fi cu îngerul sau demonul ISIS?


Mă gîndesc că Dumnezeu nu i-a pocăit pe babilonieni, nici pe niniveni sau pe perși atunci cînd i-a folosit. I-a pus la treabă și unii dintre ei au atacat și omorît poporul ales, Israelul. Printre cele menționate în Scripturile evreilor sunt omorîrea copiilor, spintecarea burților copiilor gravide, chinuirea prizonierilor, tăierea pomilor, împrăștierea pietrelor pe ogoare, incendierea și dărîmarea caselor. Adică jefuirea și pustiirea pămînturilor și popoarelor cotropite.

Dumnezeu i-a folosit pe cei mai răi dintre cei mai răi ca să-și atingă scopul cu poporul Israel. Nu știu dacă l-a folosit pe Hitler, eu cel puțin, n-am cunoștiință despre prorocii în direcția asta. Nici referitor la Stalin.

Dar nici nu am cunoștiință cu privire la vreo prorocie despre mersul istoriei în viitorul apropiat. Majoritatea e blocată la Apocalipsă. Totuși, nu cred că Apocalipsa este o viziune exhaustivă. Creștinismul și iudaismul susține o evoluție liniară a istoriei cu un Dumnezeu care se implică activ, nu este un spectator pasiv, ci, dacă vreți o expresie mai actuală, Dumnezeu este un jucător activ, un fel de președinte activ pe firmamentul istoriei.

Să fiu sincer, la momentul atacului turnurilor gemene din New York Dumnezeu părea că-și face simțită prezența prin judecată asupra opulentei societăți americane. Doar că judecata a transferat-o Fiului. Dacă ar fi să menționez prima și cea mai importantă dintre obiecții.

Păi și atunci cum stăm cu capitolul nenorociri, războaie, foamete, cutremure, pustiiri?

La cîțiva ani după 9.11.2001 eram martorul unei convorbiri între un adevărat personaj, un acționar britanic (așa le zic eu celor ce spun să sunt creștini și acționează pe teritoriul altei țări ca să dobîndească foloase) și o personajă, se pare foarte influentă, cu legături la Casa Albă, ce căuta să găsească un personaj autohton demn de participare la masa de dimineață cu rugăciune a americanului Tufiș jr. din Washinghton DC.

Nu găseau și nu găseau. Ba la noi în Arad, cel ce fusese invitat mai demult nu se mai încadra în rigorile doamnei. Sincer, nesincer, habar n-am de ce am fost și eu pe acolo, dar cert este că la un moment dat personaja a spus ceva ce mi-a rămas în memorie. A sunat cam așa, din cîte-mi amintesc:

Eu nu-mi mai pot explica de ce Dumnezeu încă binecuvintează America și de ce se mai îndură de noi… Apoi după un oftat, singura explicație este că atunci cînd vine cîte o judecată din partea lui Dumnezeu se pocăiește foarte profund…

OK. Să zicem că e așa. Cine știe? Dar în Europa în curînd nu are cine să se mai pocăiască. Nu mă luați cu pilda lui Avraam, Sodoma și Gomora, că dacă-l caut pe Lot printre denominații nu vă găsesc nici o rudă apropiată pe care s-o lăsați din proprie inițiativă să ia valea Iordanului…

Deci, Europa își merită soarta nenorocirilor ce au să vină? Și Europa n-are un singur proroc, om duhovnicesc, spiritual, în legătură cu civeva de sus care să ne dea un hint cu privire la viitor? Dezamăgitor.

Acumci cum rămîne cu ISIS/ISIL/IS? Sau cu cele asemănătoare?

Dar mai întîi aș avea o altă întrebare: nici un creștin din Orientului Mijlociu/Apropiat, nu a primit vreo înștiințare referitoare la pericolul acesta?

Ceea ce mă duce cu cîteva sute de ani în urmă și mă face să mă întreb și mai tare: nimeni dintre creștinii secolului al VII-lea nu a primit nici o înștiințare cu privire la pericolul islamului?

Bănuiesc că nu. Și totuși dacă Dumnezeu și-a exercitat controlul asupra istoriei, de ce i-a dat voie islamului să se dezvolte? De ce a permis ca islamul să aibă o scriptură în care să spună că dacă nu se fac musulmani toți creștinii și evreii vor pieri?

Ca urmare a tăcerii trecute, prezente și viitoare, aș încerca o prognoză referitoare la creștinism. Nu o profeție de sus. E doar ceva logic. Sec. Rece.

Creștinismul a dispărut aproape din Europa datorită secularizării, fără prea multă violență. Ca urmare la întîlnirea cu o religie agresivă, el va dispare total. Și aici vreau să spun că existența unei rămășițe de 1-2% nu înseamnă decît dispariție totală.

Cauze? O biserică ce nu-și mai trăiește menirea. O biserică preocupată de ea, averea și poziția ei, nu de Cristos.

În contextul acesta nu mă chinuie întrebarea cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri, ci rămîne chinuitoarea întrebarea Fiului Omului: Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s