Elisei l-a dezamăgit pe generalul sirian beteag. Nu s-a manifestat cum a anticipat el. Nu a făcut cum ar fi făcut profesioniștii idolatrii. Nu s-a dat în spectacol. N-a luat bani. Nu a exploatat cazul pentru reclamă. Rezultatul? N-a dat nimeni buzna din Siria la doftor. Nici măcar vreun ministru. Ah! Mint!!! A venit împăratul cu toată armata.
Vă închipuiți iubiți frați și iubite surori (de soții și părinții personali, ca să nu dăm de bănuit…) ce viitor ar fi avut poporul Domnului dacă Elisei își făcea publicitate pe Facebook? Dacă avea blog? Dacă avea un webb page sau numai dacă-și făcea reclamă personalizată? Cam așa: Vindec cu apa Iordanului lepra, scot argintul viu, leg și dezleg căsătorii… Văd și aud la distanță. Consultanță de securitate gratuită… Rezultat garantat de… Cel de sus!
Ce de resurse îi scapă din mîini! Venise sirianul ăla cu mălai, cu marfă de import, cu animale… Dacă l-ar fi înțeles pe Ghehazi, alta ar fi fost treaba! Ce perspective profetice ar fi ieșit… La moment. La lună. La fiecare Paște. La fiecare lună plină. Binecuvîntări la patrat!
Se putea ridica un studiou radio-tv. O editură. Un seminar. Un program de master. O acreditare la cel mai înalt nivel… Nu?
Nu, că-l băga pe Dumnezeu într-o cutiuță. Și-l scotea la nevoie. Sau cînd avea chef. Chef mare sau chef mic.
De aia nu mi se pare că la fiecare început de an cineva sau alt-cineva trebuie să facă o profeție pentru anul în curs. Prea multe profeții. Prea multe horoscoape. Prea mulți dumnezei și prea puțin Dumnezeu. Așa cred eu.
Pasarea Phoenix Remixed & co 