Ușor cu pianul pe scări…


Pianul este un instrument muzical. În mîinile unui virtuos face minuni. Sub mîinile unui afon face zgomot. Cam asta e treaba cu acest instrument scump. Cam asta-i treaba și cu biserica.

Încep rău pentru pentru că pun concluzia înaintea argumentării. Dar încep previzibil pentru România unde mai întîi se dă verdictul, apoi se aduc dovezile și se citează martorii. Ca să confirme ce s-a hotărît.

Biserica este, dacă pot să mă exprim așa, un pian. Scump. Sensibil. Mare. În unele cazuri dezacordat. În altele acordat. Cîteodată îi cîntă sufletului nostru. Altădată fugim de el ca de tămîie…

Scările sunt evenimentele vieții noastre. Fie bune, fie rele. De la naștere la…

Depinde de noi cum coborîm pianul. Dacă o facem singuri. Dacă trecem legi pentru asta. Dacă punem pianul în valoare într-o orchestră. Ce fel de orchestră va fi aia. Și cine va cînta în orchestra noastră. Dacă vom cînta la patru mîini sau dacă vom avea mai mult de un pian pe scări…

Și mai contează ce fel de muzică cîntăm cu pianul nostru. Pentru o elită? Pentru popor? Pentru noi? Pentru bani? Pentru Dumnezeu!

Oare cum ar fi să urcăm scările cu pianul? Clar! Nu poți de unul singur.

De coborît e mai ușor. Dar tot nu poți de unul singur. Sau poți, dar cînd ai ajuns jos nu mai ai pian. Ai resturile lui. După ce l-ai chinuit.

Cam așa-i și cu biserica.

Hei! Se aude? Mai ușor cu pianul pe scări!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s