Ministerul de Justiție din România și Guinness Book of World Records


Eram elevi și ni se aplica codul penal, așa-zisul regulament școlar. Ce bineînțeles era secret. Dar pe lîngă regulament se făceau abuzuri. Ca să i se dea mai multă putere regulamentului? Poate.

Eram trimiși la tuns. Prima dată la 3 țenti. Că așa cînta regulamentul. Și dacă făceai o măgărie (uătevăr zis bi…) trebuia să apari tuns chel. Zero. Copos.

Zero era distanța față de lamele mașinii de tuns. Copos era bășcălia. Ți se mai striga chelie mexicană. De ce mexicană? De ce… nu?

Cu alte cuvinte erai un luzăr. Erai știut de toți și toate. Arătai bizar. Cel puțin. Odată îndepărtat ascunzișul părului, erai în pielea goală.

O goliciune la palierul superior era vizibilă de două străzi distanță. Era un fel de semnal de avertizare. Atențiune: vine unul rău!

Și ce greu creștea părul…

Nu puteai face nimic, chiar nimic, să-ți recapeți statutul părosului anonim. Nu umbla nimeni cu perucă printre elevi. Ar fi fost interesant de văzut reacția profilor… Ce bă, ți-a crescut deja părul? Ia dă jos mătreața aia!

Acum trăim vremuri mai sensibile la abuzuri. Nu se mai procedează în felul ăsta. Acum e invers. Acum poți să-ți răscumperi chelia. Să nu mai fii copos. Să fii autor de cărți. De lucrări academice. Să fii contribuit la dezvoltarea cunoașterii.

Am scris o teză de doctorat în cîțiva ani. Am avut la dispoziție literatură de specialitate. Uneori nu am avut acces la ea, dar m-am luptat să am. Am avut îndrumători. Și am avut un subiect destul de îngust. Mi-a luat mai mult timp să scriu pentru că trăiam în România, în același timp predam să-mi întrețin familia. Dar eram liber.

Acum vine unul tuns copos și scrie nu una, ci cinci lucrări și i se pune părul înapoi. Minune! În 400 de zile a scris 5 (cinci) cărți pe subiecte diferite. Bine că a avut bani să le tipărească. Eu n-am avut. Mă ce i-a crescut părul!

57 de săptămîni/5 cărți=11 săptămîni/carte

Poate chiar mai puțin, dacă ținem cont de corecturi și tipărire. Să zicem 10 săptămîni pentru o carte. Adică 2 luni și jumătate.

Deci de la idee la finalizare 10×7 zile= 71 de zile.

Io zic că dacă trebuie să demonstrezi ceva, poți. Aș vrea să știu totuși, dacă există cineva pe lumea asta, în afară de un alt împătimit al fotbalului, dar mai credincios, tot din România, care a ajuns la asemenea productivitate intelectuală fără să fii publicat nimic înainte. De dragul cunoașterii universale… Și a cărții. Mai ales a uneia: Guinness Book of World Records. Pentru că ceea ce s-a întîmplat în penitenciarele românești este demn de această carte. Nu de Uniunea Scriitorilor.

Chiar mă întreb dacă nu cumva Ministerul Justiției are vreun contract cu instituțiile astea… Cum să ajungi doctor în drept fără teză de doctorat, cum să ajungi unde vrei că vreau mușchii tăi. Parcă totuși e mai mult decît să furi un milion, zece, de euro. E vorba de prestigiu mentalistului ce duce cu preșul o lume-ntreagă.

Priviți: acum sunt Copos. Priviți din nou: acum sunt scriitor, mi-a crescut părul. Sunt om cinstit.

Priviți: acum sunt Gigi Becalli. Priviți din nou: acum sunt Gheorghe. Sunt om cinstit.

Priviți: acum sunt Ponta. Priviți din nou: i-am dat drumul doctoratului. Sunt om cinstit.

PS Ce lucrări o să scrie Ponta?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s