À la recherche du temps perdu…


Omul pierde timpul. Nimeni altcineva nu-l pierde pentru că nimeni altcineva nu conștientizează lungimea vieții. Sau mai știi?

Cei ce pierd timpul degeaba sau vremea sunt numiți pierde vară. În țările mai reci probabil că sunt numiți altcumva.

Deși avem impresia că timpul este ceva personal, ne înșelăm. Dac-ar fi doar personal nu ni s-ar impută pierderea lui. Ar fi treaba noastră. Viața mea, timpul meu, pierderea mea.

Paradoxal sau nu, timpul este și un bun comun. Îi faci pe alții să piardă timp, ești apostrofat și uneori sancționat. Ba ți se ia capul dacă ai pierdut timpul cu altceva și ai întîrziat cu îndeplinirea ordinului. De exemplu dacă în timpul unui atac la baionetă îți făceai manichiura.

Unii au decis că nu e bine să se piardă timpul prin mănăstiri și le-au închis trimițîndu-i pe ocupanți la muncă. Ba le-au luat și pămînturile ca în cazul lui Henric VIII. Chiar și papa avea pămînturi, dar fiind prea preocupat cu timpul veșniciei, pînă la urmă le-a pierdut.

Dacă pierzi timp, îi faci pe alții să piardă și nu numai timp. Este celebră întîrzierea lui Gruschy în bătălia de la Waterloo. Un mareșal întîrziat îl face pe un împărat (Napoleon) să piardă un imperiu. A doua oară.

Pe plan local cel mai bun prieten al celebrului Păcală este Tîndală. Un fel de Dorel cu afinități temporale, Tîndală are darul de a amîna și întîrzia. Varianta modernă a lui Tîndală este autorul zicalei Ce poți face astăzi lasă pe mîine că poate poimîine nu mai trebuie! Just dragi tovarăși! E clar de unde ni se trage boala națională cu iz comunist Ei se fac că ne plăteasc, noi ne facem că muncim

Pe vremea lui nea Nicu timpul era dușmanul partidului, al poporului, personal al tovarășului prim-secretar PCR: trebuia să ne angajăm plenar, cu toate forțele, cu toată responsabilitatea, să luptăm cu devotament și abnegație să terminăm cincinalele înainte de termen. Ba era și o lozincă transformată-n cîntec patriotic: Cincinalu-n patru ani-jumate! Trebuia să-i ajungem și să-i depășim p-americani. Că cineva avea timp d-asta…

Dacă tot vorbim de comuniști și capitaliști, tot nea Nicu luă de la capitaliști bani să dezvolte țara, după care văzu că mai bine strîngem noi cureaua, mai punem pe noi încă o haină iarna și le dăm înapoi înainte de termen banii. Ciudat, nu? Deci noi pierdeam timpul, Ceaușescu îl de-regla. Ca urmare unii dintre noi au dorit să-și petreacă timpul prin alte țări mai capitaliste unde Time is money.

Și ca unii ce știu ce înseamnă asta, recent, Năstase, Coposu și G. Becalli au recuperat le temps perdu după ce l-au reșerșat prin celulele patriei și diferite activități recuperatorii scriind, pardon, producînd cîteva cărți. Și astfel ăștia cu bani au fost eliberați înainte de termen. (Dacă ar fi știut asta Proust ar fi rămas mască și mai mult ca sigur ar mai fi lucrat la titlu.) Și iac-șa ăștia au făcut ca timpul să fie o noțiune relativă. Cred că poporul nostru e un popor de einsteini.

Cînd deținuții de drept comun devin peste noapte veri primari cu Marcel Proust și timpul devine relativ ca în fizica lui Eistein, mai lipsește Alice ca să ne dăm seama că trăim în Wonderland? De fapt pe Alice au pus-o săptămîna trecută sub arest la domiciliu… Mai că-mi vine să zbor deasupra acestui cuib de cuci…

Cine mai are impresia că-și pierde timpul de pomană în țara asta?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s