Dumnezeu, noi și dușmanii noștri de moarte


O brigadă moto a sirienilor s-a infiltrat într-o noapte adînc în teritorul Israelului. Au înconjurat un oraș și au vrut să lichideze un important personaj. În termeni militari el s-ar fi numit șeful cercetării, iar încadrarea ca grad ar fi fost de colonel. Dar acesta s-a deghizat, și-a luat rolul în serios și i-a indus în eroare. Luîndu-și rolul de călăuză binevoitoare el îi conduce într-o ambuscadă. Intră cu ei în cea mai importantă bază militară a Israelului unde erau așteptați de elita armatei. Somați să se predea, sirienii constată cu stupoare că în loc să fie lichidați sunt așezați la masă, ospătați și destul de repede eliberați.

Asta se întîmpla în urmă cu circa 2600 de ani. Documentul ce atestă această istorie nu trebuie luat literal însă. Nu Dumnezeu îi spune regelui lui Israel să nu-și lichideze dușmanii de moarte, ci să-i elibereze după ce le-a dat de mîncare. Norma era să-i lichideze. Dacă s-ar fi predat trebuiau schingiuiți, uneori fără putință de remediere. Li se tăiau nasurile, urechile, degetele sau tendonul lui Ahile ca să nu poată fugi. Batjocorirea prizonierilor era ceva normal pentru că nu exista Convenția de la Geneva.

Și aici ar trebui să ne întrebăm ce ne învață Dumnezeu cu privire la dușmanii de moarte.

Absent sau prezent, elusiv sau evident, Dumnezeu ne-a învățat cîte ceva despre dușmani. Pentru că Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu are sens și învățătura despre dușmanii de moarte pe care ni-i facem sau îi moștenim din moși strămoși. Nu știu cine o fi dușmanul lui Dumnezeu, dar nici nu contează pentru că el este imbatabil. Dacă ești omnișcient nu poți s-o încasezi. Dacă ești omnipotent la fel. Deci dacă eu aș fi (prin reducere la absurd) dușmanul lui Dumnezeu și aș știi toate astea, m-aș da după zicala Albionului if iu cant bit zem, gioin zem! Probabil că și Lucifer o fi depus cerere de aderare, dar nu i-a fost aprobată… Dar să nu divagăm.

Copiii lui Adam s-au dușmănit. Avraam, Iacov, Iosif, Moise, tot poporul Israel a avut dușmani. S-au bătut cu neamurile din Canaan și apoi cu invadatorii. Dar la un moment dat pe cînd sirieinii erau înconjurați de evrei în Samaria și Ahab îl întreabă pe Elisei dacă e cazul să-i lichideze, acesta îi spune să-i pună la masă, să-i ospăteze și să-i lase să plece liberi. Fraier? Dacă ar fi să mă iau după republicanii americani și după hardlainerii israeliți, da. Dacă ar fi îl citez pe Isus regele Israelului n-a făcut nimic neobișnuit.

Dar a făcut pace. A demonstrat că Israelul nu este dușmanul Siriei. O fi mai greu azi?

Dumnezeu ne spune să ne iubim dușmanii. Dar în același timp ne înarmăm. E posibil să nu avem dușmani de moarte, ci numai din aceia simpli?