Dumnezeu, noi și dușmanii noștri de moarte


O brigadă moto a sirienilor s-a infiltrat într-o noapte adînc în teritorul Israelului. Au înconjurat un oraș și au vrut să lichideze un important personaj. În termeni militari el s-ar fi numit șeful cercetării, iar încadrarea ca grad ar fi fost de colonel. Dar acesta s-a deghizat, și-a luat rolul în serios și i-a indus în eroare. Luîndu-și rolul de călăuză binevoitoare el îi conduce într-o ambuscadă. Intră cu ei în cea mai importantă bază militară a Israelului unde erau așteptați de elita armatei. Somați să se predea, sirienii constată cu stupoare că în loc să fie lichidați sunt așezați la masă, ospătați și destul de repede eliberați.

Asta se întîmpla în urmă cu circa 2600 de ani. Documentul ce atestă această istorie nu trebuie luat literal însă. Nu Dumnezeu îi spune regelui lui Israel să nu-și lichideze dușmanii de moarte, ci să-i elibereze după ce le-a dat de mîncare. Norma era să-i lichideze. Dacă s-ar fi predat trebuiau schingiuiți, uneori fără putință de remediere. Li se tăiau nasurile, urechile, degetele sau tendonul lui Ahile ca să nu poată fugi. Batjocorirea prizonierilor era ceva normal pentru că nu exista Convenția de la Geneva.

Și aici ar trebui să ne întrebăm ce ne învață Dumnezeu cu privire la dușmanii de moarte.

Absent sau prezent, elusiv sau evident, Dumnezeu ne-a învățat cîte ceva despre dușmani. Pentru că Dumnezeul nostru este singurul Dumnezeu are sens și învățătura despre dușmanii de moarte pe care ni-i facem sau îi moștenim din moși strămoși. Nu știu cine o fi dușmanul lui Dumnezeu, dar nici nu contează pentru că el este imbatabil. Dacă ești omnișcient nu poți s-o încasezi. Dacă ești omnipotent la fel. Deci dacă eu aș fi (prin reducere la absurd) dușmanul lui Dumnezeu și aș știi toate astea, m-aș da după zicala Albionului if iu cant bit zem, gioin zem! Probabil că și Lucifer o fi depus cerere de aderare, dar nu i-a fost aprobată… Dar să nu divagăm.

Copiii lui Adam s-au dușmănit. Avraam, Iacov, Iosif, Moise, tot poporul Israel a avut dușmani. S-au bătut cu neamurile din Canaan și apoi cu invadatorii. Dar la un moment dat pe cînd sirieinii erau înconjurați de evrei în Samaria și Ahab îl întreabă pe Elisei dacă e cazul să-i lichideze, acesta îi spune să-i pună la masă, să-i ospăteze și să-i lase să plece liberi. Fraier? Dacă ar fi să mă iau după republicanii americani și după hardlainerii israeliți, da. Dacă ar fi îl citez pe Isus regele Israelului n-a făcut nimic neobișnuit.

Dar a făcut pace. A demonstrat că Israelul nu este dușmanul Siriei. O fi mai greu azi?

Dumnezeu ne spune să ne iubim dușmanii. Dar în același timp ne înarmăm. E posibil să nu avem dușmani de moarte, ci numai din aceia simpli?

Advertisements

8 comments on “Dumnezeu, noi și dușmanii noștri de moarte

  1. Categoric numai din aceia simpli ! Cursa inarmarilor !!! Merge bine aici si ,,cursa imbolnavirilor “, face ,,gasca buna” si ,,cursa punerii ghiarei pe resursele naturale” iar la final va veni ,,cursa asitentei sociale” sa le rezolve pe toate ! Drept urmare , toate sunt motoare de subjugare a individului ! Pana si Dumnezeu cred ca se mira de ce e capabila fiinta umana cand se crede nemuritoare … Mira-m-as sa nu se mire si Lucifer … El , sarmanul , ne da doar ,,apa la moara” ! Fantezia ne apartine in totalitate , ca de , dupa care chip ziceam ca suntem creati ? N-am zis , doar gandeam …! Noroc ca murim pentru a trebui sa stim , mare noroc ….! Noroc pentru unii …., pentru altii , blestem !!!

  2. Judecata finala , domnule profesor, eu cred ca va fi ( cred ca de la parintele Staniloaie mi s-a fixat acest crez, nu stiu) , cred ca vom fi pusi tot in fata unei alegeri: vom alege dupa cum am invatat pe Pamant , pe ceilalti sau pe noi insine … Mai departe , cine stie ….Dumnezeu nu condamna , omul condamna , si-nca in numele lui Dumnezeu ! Dumnezeu este Iubire ! Oare cum ar putea sa traiasca in Imparatia Cerurilor unul care n-a invatat decat sa se iubeasca doar pe sine ? Cum ? Chinuindu-se ! Acesta este iadul : neputinta de-a iubi ! Restul este folclor bisericesc in acompaniament de manipulare politica , religia celor puternici pentru cei in ,,itari” …

    • interesant.
      eu mă întreb cum de reușim să spunem una și să facem pe dos. sau mai bine zis să facem ce vrem și să spunem altceva. dar ipocrizia e în natura noastră. vorba aia: multe surprize vom avea în viitor… oare vom ști nominal cine nu a ajuns în rai? ne-am întrista. dar dacă dumnezeu s-a întristat uneori…

  3. Dumnezeu se intristeaza mai ales atunci cand il reducem la punctul nostru de vedere , chiar daca este un punct de vedere dictat de El ! In momentul cand pui limita la Infinit se pot intampla toate ,,minunatiile” de care ne minunam ! De ce ? Pentru ca o bucurie finita nu mai e bucurie … Vrei sa intelegi Dumnezeirea ? Accepta realitatea ca nu poti s-o-ntelegi si-atunci o vei intelege !!! Nu e o exprimare interpretativa ci este o realitate pe care am inteles-o foarte greu ! Iar de-atunci oscilez intre ateism si idolatrie de nici eu nu ma mai inteleg ! Atat doar ca mi se umezesc ochii cand ma patrunde cate-o rugaciune sau o cantare … O fi de-ajuns ? Habar n-am ! Ceea ce stiu cu siguranta e ca nu sunt mort spiritual chiar daca sunt bun de pus pe rug …. Simt iar aceasta ma bucura !!!!

    • din păcate oameni ca dumneavoastră ce și spun ce gîndesc și simt sunt foarte puțini. rigoriști sunt tot mai mulți. frica bate explorarea. nevoia de siguranță personală este impusă mai ales la evanghelici prin mîntuirea personală, nu de obște. și atunci de ce să ne mai interesăm de cel ce nu e ca noi? dacă nu-i ca noi nu poate fi mîntuit. dar dacă e etichetat păcătos (de parcă nu toți suntem) atunci e și mai simplu. ne-am întors la situația din 2000 cînd cu marșul rușinii. mă tot întreb ce s-ar întîmpla cu cei care, spre stupoarea lor, vor constata că au un copil musulman sau gay.

  4. Sa stiti , domnule profesor, ca nu-i usor cum gandesc unii ca mine ! Cel mai cumplit e atunci cand ma intorc eu impotriva mea , cand ma intreb oare chiar sunt un om normal ? Cei care reduc infinitul la o ,,felie” de adevar au cel putin acel confort spiritual care le este necesar ca sa paseasca inainte , din oameni ca mine s-au nascut marii criminali ai istoriei … Intr-adevar ca si sfinti , dar pe ei nu-i iau in calcul , atat de sus n-am indraznit sa ma ridic cu mintea … E cumplit sa calatoresti prin viata punandu-ti intrebari si stiind ca raspunsul la acele intrebari vor fi alte intrebari , si ca toata viata e un mare semn de intrebare al carui raspuns doar Dincolo poti sa-l afli … Nu am ales sa fiu asa , dar , sincer , nici nu-mi doresc sa fiu altfel ! As muri , in fiecare clipa cate un pic as muri daca as simti ca se intampla ,,metamorfoza” … Dincolo de teama pentru ziua de maine care imi aduce aminte minut de minut cine sunt , simt cateodata , cand ingaduie Dumnezeu , ca pot prinde tot Cerul intr-o imbratisare … Atunci ma simt copil , atunci stiu ca inca nu m-am irosit ! De ce ? Pur si simplu pentru ca-mi vine sa sar intr-un picior , in mijlocul celor plini de ,,morga” ! Acesta cred ca eu ca e misiunea noastra in viata : sa ajungem la final , la marele Final , cu sufletul tanar … Nu-i fascinant : un batran cu suflet tanar …..!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s