David și Goliat: deconstrucția


Într-un lung discurs TED un oarecare domn american cu okelari și păr făcut permanent dezbate înfruntarea dintre uriașul filistean și bălaiul și fragilul ciobănel evreu. Și zice că Goliat suferea de gigantism și alte boli. Că era dus de mînuță de un băiat pentru că nu vedea bine. Dovada este tocmai spusa sa despre două toiege în loc de unul din mîna lui David. Uriașul vedea dublu. În plus era lent. Mare și slou, numai bun de țintit. Mă întreb de ce și-a luat băiatu nostru cinci pietre? Vedea David cinci uriași?

David venea cu artileria (zicea el) contra unui prăpădit de infanterist ce se echipa cu armură, scut, lance, sabie și coif. Circa 200-250 kg împotriva a vreo 50-70, cu generozitate. Bănuiesc că pietrele nu cîntăreau mai mult de un kil. Cică pietrele de acolo sunt grele ca plumbul. Am și eu cîteva bucăți din Țara Promisă, dar nu mi se par mai grele.

Deci David avea o treabă ușoară. Oricum cu praștia nimerea musca-n zbor. Că el cu asta se lăuda. În timpul liber, între mulsul de seară și cel de dimineață participa asemenea lui Robin Hud la întreceri de tras cu praștia la țintă. De afla șeriful din Notingam…

Deci fraierii de evrei cu regele lor în frunte dîrdîiau de frica unui uriaș categoria grea, semi-chior, demn de întrecere cu Bulă la cules de melci. Filisteanul era mai degrabă bătaia de joc a armatei lui, un fel de mascotă de tip Bau-Bau. Călare nu era bun că nu deșăla orice cal. În car nu putea fi pus că se ovalizau roțile. La cercetare-observare nu era bun că nu se putea cățăra în niciun copac. Cel mult în arbuști, dar acolo era plin de țepi. De mărșăluit nu era vorba că nu putea merge în același ritm cu soldatul obișnuit. La tras cu arcul aceiași poveste. Eventual la armarea balistei, dar aceasta nu intra în dotarea filistenilor decît cîteva secole mai tîrziu.

Probabil că Goliat a fost chemat din spate, de la aprovizionare sau transport, unde funcționa pe post de cric sau magazie. I-au pus în cîrcă echipamentul și i-au adresat un Nea spre aliniamentul inamic! La transport știți că vocabularul e cam colorat, așa că nu e de mirare că în căldura zilei, sub stresul momentului și văzîndu-se parașutat în fata unei întregi armate duhnind a transpirație de atîta frustrare a început să înjure. Și să amenințe. Ce putea să facă dacă altceva nu știa? Nu ca David ce cînta frumos la instrument…

În schimb, micuțul nostru ce-și disciplina petul, fie acela leu, urs sau anacondă, găsi că mai bine viaipi decît cioban la oi. Asta n-o fi așa de greu de realizat, că pînă și Gigi Becalli a înțeles… Doar că el a mai scris și cărți. Și ne mai mirăm că tineretul imită tiparul ăsta. David e de vină!!! Ginere de împărat, adică bani, muncă ioc, nevasta stă acasă, nu lucrează, cai de la împăratul, muncă de răspundere, nu pă izlazul comunal, anturaj pe măsură, gata cu animalele. Casă nu colibă, ospețe nu resturi, laude nu înjurături. Așa că a dat brînza pe cinci pietre din vale.

Mă întreb cum de toată armata aia israelită n-a băgat de seamă că rezolvarea ține de inspirație după cerere și ofertă, nu de antrenament, efective, dotare sau tactică. Saul ăsta se ramolise înainte de termen. Păcat. Frații lui David erau prea pesimiști domle! Prea autoritari. Ce societate stratificată și ierarhizată! Curat patriarhală. Mai puțin și-l vindeau ca pe Iosif. Se vede că n-ave un frate pe nume Iuda… Io știu cîțiva. Acuma-s la congresss.

Deci după confirmarea riuardului pentru likidarea lui Goliat (prima atestare a unui asemenea anunț), micul ciobănel și menestrel se recalifică la locul de muncă (a se citi mardeală) și devine kilăr. Ucigaș plătit cum s-ar spune. Dar ecologist că nu poluează. Dar dacă Goliat ar fi avut o pereche bună de ochelari, altfel s-ar fi scris istoria. Și Scriptura.

Oare dacă nu l-ar fi lichidat pe Goliat ar mai fi ajuns David regele Israelului? S-ar fi dus la conservator sau s-ar fi făcut disk giochei? Sau prezenta varianta corectă la TED.

Pe de altă parte…


Pe de altă parte apare atunci cînd vrei să introduci ceva diferit de ceea ce ai spus pînă atunci. O contradicție, o antiteză sau ceva asemănător prin care vrei să exprimi ceva diferit. De exemplu, de cele mai multe ori nu joc la loto. Pe de altă parte cînd este un pot mare, risc și eu cinci lei…

Pe de altă parte introduce și partea plină a paharului după ce ai prezentat de ce ți se pare că paharul este pe jumătate gol. Așa cum spuneam ieri, biserica se bate singură pentru că este mai mult despre biserică vs. biserică decît despre ne-credincioși sau credincioși vs biserică. Pe de altă parte trebuie menționat că biserica face multe lucruri bune. Aici bineînțeles înțelegerea depinde de definiția bisericii (iar ajungem la asta?) și la existența sau inexistența clerului.

Și atunci vedem că biserica are case de bătrîni, case pentru copiii orfani, îi ajută pe oamenii sărmani și năcăjiți, adună fonduri pentru cei sinistrați, contribuie la buna înțelegere între oameni în general, între soți în special și promovează ascultarea de autoritățile de tot soiul. Ba cîteodată biserica donează și bani pe lîngă că pune la dispoziție locuri de muncă.

Dar astea toate ni se par lucruri cît se poate de normale și naturale, ce decurg din chemarea bisericii. Să nu uităm însă că biserica are propriul sistem de învățămînt: școli primare, gimnaziale, licee și facultăți. Importante sau mai discrete, fețele bisericești de tot felul supraveghează doctorate, deci au o mare influență asupra formatorilor și formării celor ce sunt intelectualitatea țării. Ei sunt formatorii de caractere, de opinii, cei ce modelează prezentul și viitorul.

Nu am habar dacă biserica are și dispensare sau spitale, dar știu cel puțin două locuri, unul în Arad, altul în Iași în care funcționează cabinete medicale sub umbrela a două biserici evanghelice. Deci se poate.

În toate aceste întreprinderi biserica face investiții, suportă riscuri și poate trage unele foloase meritate. Asta ar trebui să se vadă în societate. Comunitatea care beneficiază de pe urma acestor servicii în mare parte gratuite și dezinteresate ar trebui să aibă un plus de ceva. Un indicator ce ar spune tuturor că acolo e mai bine, chiar dacă nu e mai mare bogăția. Acolo e mai frumos chiar dacă nu există mari artiști și e mai bună înțelegerea, chiar dacă nu există mari filosofi.

Dincolo de statisticile care indică zonele cele mai prospere a țării, ar trebui să existe, în opinia mea, statistici ce indică binele acestei nații. Și aici e chemată biserica să facă diferența. De ce este nevoie ca 2 milioane de români în străinătate să producă mai mult decît jumătate din cei ce sunt angajați acasă? Pentru că acolo lucrurile merg mai bine și cei ce vor să lucreze asta fac. De ce nu s-ar putea face asta și aici? Dumnezeu știe… noi ne facem că nu știm. Același lucru este valabil și pentru biserică. De ce biserica a schimbat locul doar departe cînd știm și noi prea bine că omul sfințește locul?

Probabil că la noi jumătatea goală a paharului este mai ispititoare decît cea plină. Pe de altă parte nu ne împiedică nimeni să vedem lucrurile exact pe dos. Dar atunci de ce nu facem nimic ca să schimbăm starea aceasta de fapt. Ne convine? Evident că nu! Și totuși, deși știm că avem un paradis la care putem avea acces dacă ne implicăm, ne mulțumim cu un veșnic purgatoriu din care răcnim nemulțumiți împotriva bisericii.

Cine știe, poate ar fi bine ca și noi și biserica să încercăm o mediere, o soluționare a percepției negative, a lipsei de implicare, de leadership sau mai bine zis a stilului de leadership existent în secolul XXI. Chiar mă întrebam cu cîteva zile în urmă, cu atîtea modele, avînd de unde să alegi și unde să te școlarizezi, care ar fi soluția/soluțiile în acest domeniu. Pe de altă parte biserica…