Exorcizarea tomberonului


În ultimul timp (de fapt de cînd e liber la microfoane, la scris și la citit) auzi, citești și vezi o largă colecție de indivizi ce se produc în cele mai diverse domenii. Specialiști apăruți peste noapte în cele mai imposibile domenii, dar și în cele mai banale dau cu sfatu-n publicul larg. În ăla îngust e mai greu că trebuie țintit mai bine… Dar-ar fi să mă iau dupe (sic!) ei, aș fi ajuns de mult la casa de nebuni sau pur și simplu aș fi decedat mortal pentru că lumea ar fi expirat de mult. Nu un cataclism, nici două, ci o turmă-ntreagă de cataclisme apocaliptice se vor fi revărsat asupra bietei noastre planete din obscurul nostru sistem solar.

Ce să-i faci, dacă numai aici este viață… Cu toată îndîrjirea materiei de a se auto-crea, de a se auto-perfecționa și de a ajunge de bună voie și nesilită de nimeni la viață, în mod paradoxal, întreg universul, nu numai că conspiră să distrugă această pîlpîire a vieții, ci și acționează în direcția aceasta.

Dăstul dă rău!

Și în treaba asta, mă întreb retoric care o fi rolul religiei în prevenirea unui sfîrșit apocaliptic? De exemplu, ce are de spus și de făcut Dumnezeu în toată treaba asta? Sau mai rău, dacă altcineva își bagă codița îmbîrligată, unde vom ajunge în final?

În urmă cu ceva timp am editat textul unei traduceri despre iad. Autorul și consoarta participaseră la o serbare de grădi. Copiii (șugubeții…) puseseră la cale o scenetă cu diavoli și diavolițe, foc și cazane. Un spectacol de muzică și lumină, de fior și pucioasă. Tot tacîmul infernal de uz intern imaginat de niște bieți pămînteni ce se informaseră cu privire la subiect de la biblioteca municipală. Printre zîmbete și cîntece inocente drăcușori și drăcoaice mititele își făceau de cap amenințînd publicul cu iadul pe o scenă mai multe sau mai puțin improvizată.

În toiul spectacolului omul nostru și soția sa săriră în sus foarte alarmați de așa o glumă proastă. Iadul era caricaturizat, deci desființat în mod pueril, premeditat și pediatru. Așa ceva nu se face, Doamne ferește, pentru că iadul există, este o treabă serioasă și extrem de periculoasă! Nu este permisă banalizarea dracilor sau diavolilor, a Satanei, tartorul cel mare sau a lui Scaraoțchi adaptatul autohton  pre-graiul nostru. Dar scumpii noștri creștini păreau mai degrabă apărătorii drepturilor părții întunecate a Forței în fața unei societăți americane ce crede 99% în existența raiului și doar 30% în cea a iadului.

Mă întreb ce au făcut creștinii din zonă de s-a ajuns la așa un raport disproporționat… Și mă întreb, cum de unii dintre noi/ei își doresc un rai aici pe pămînt și fac tot posibilul să-l realizeze. Pe diferite căi.

Drept pentru care eu am decis să mă pun de-a curmezișul, nu să mă aliniez. Am decis să mă îmbolnăvesc, ba chiar rău de tot, ca să contrazic alungarea demonilor din viața personală și cea publică, conform teologiei health and wealth. Pot s-o duc bine, ba chiar foarte bine, să fiu fericit și dacă sufăr. Nu vă faceți iluzii, nu vrea să coabitez cu demonii, îi arunc la tomberon. Tocmai a venit mașina de gunoi și au colectat reziduurile vieții noastre cea de toate zilele. Așa că, în caz că a mai rămas ceva pe fundul tomberonului, mă duc să-l exorcizez.

Giast in cheis!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s