Între mafie și cocalari…


Mafia are egal. Există multe organizații ce o imită. Unele o imită bine. Altele mai dau rateuri. Și bineînțeles, există și unele slăbuțe, copii palide. Nereușite, dar mafiote. Adică se vor feroce, dar frizează banalitatea. Rămîne însă conceptul de familie și răutatea malefică. Dar oricine știe ce este mafia. Chiar și un copil care se joacă de-a mafia pe net. Adulții au și plăcuțe de înmatriculare cu MAF.

În urmă cu circa doi ani am purtat o discuție în contradictoriu cu al meu adolescent ce-mi spunea cu disprețul de rigoare că nu știu ce-i aia cocalar. Nu cred că am cîștigat atunci. Dar acum mi-a venit o idee. Oare cum sunt cocalarii spirituali? Dacă există, bineînțeles.

În primul rînd nu trebuie confundați cocalarii cu cei slabi în credință. Aceștia din urmă sunt nevinovați. Nici cu fariseii. Ăștia au cel puțin un trecut istoric. Cocalarii sunt. E destul. Nici nu trebuie să-și deschidă gura. Dacă Dumnezeu nu ar fi transcendent s-ar confunda cu El.

În mafie cel puțin il capo di tutti capi rămîne ca și papa, pe viață. Cocalarii n-au capo. Sunt prea individualiști. În mafie se promovează pe bază de merite: contează zona, cifra de afaceri și influența. Dar totul este secret. Nu și la ei. Mafia nu defilează. Spre deosebire de cocalarii spirituali.

Cum e la cocalari? E evident. Țipă de spiritualitate. De funcții. De siviuri spirituale. El e pus deoparte (și de alta) din pîntecele mamei lui. Asta era evident pentru toți ceilalți, dar el trebuie s-o spună.

La botezul cocalarului mustește de alb: pînă și lanțul de la gît este din aur alb. Mercedesul lui e alb pentru că pînă și încălcările legii circulației i-au fost iertate.

Cocalarul spiritual își cere iertare de la amvon, pentru că, nu-i așa, doar fariseii mai stau pe la colțurile ulițelor. Inclusiv pentru păcate imaginare. Pentru că el este mai imaculat ca imaculata fecioară Maria. Formula sa preferată este ,,Dacă ți-am greșit cu ceva…” ca să te simți ca apa din scăldătoare Betezda după ce-au trecut oile. Prin care subliniază adînca și ireversibila sa neprihănire.

La Cină cocalarul spiritual se cercerează a priori și-n gura mare să fie sigură congregația că el este curat ca lacrima conform Sola Scriptura. Cina este certificatul său de bună-purtare dat de sus de tot. El nu lipsește niciodată pentru că fără el…

Cocalarul spiritual nu vine la biserică cu hainele cele mai bune, ci cu cele mai scumpe. Pentru el Domnul a pus deoparte ce este mai bun. Pe lîngă el Isus e un cerșetor banal eșuat într-o evanghelie socială…

Cînd se predică în altă limbă cocalarul spiritual prinde înțelesul dincolo de cuvintele traducătorului și intenția autorului, cu toate că singura limbă străină ce îi este cunoscută este limba paternă. Cu toate astea, cocalarul spiritual vorbește cu accent american, folosește expresii străine de efect. Gizăs lăvs iu!

Cocalarul spiritual nu crede că cei din alte religii ar putea fii mîntuiți. El crede că cei din aceiași biserică cu el nu pot fii mîntuiți. Împreună cu Dumnezeu cocalarul spiritual formează majoritatea.

Și așa mai departe…

Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne mîntuiește de cel rău!

Pierdut premier, declarăm nul!


Actele cu o anumită valoare se declarau pierdute la mica publicitate într-un ziar de circulație națională și prin aceiași declarație se anulau. Dacă cineva le găsea și le folosea se ajungea la litigiu, proces, condamnare, despăgubire, bani. De exemplu „Pierdut chitanțier, declarăm nul.” Acum cu asta cred că se ocupă altcineva…

De mai mult timp, tot mai mulți îl imploră pe Țepeș să se-ntoarcă. Să tragă-n țeapă pe cei ce ne-au dat țeapă.

Ei, varianta modernă a lui Țepeș este însuși un țepar ce nu a ajuns să simtă cum e să stai la expoziție pe cea de-a doua țeapă din stat. Nu că ar avea merite deosebite. Omul e doar nesimțit. Țepeșul ce ne țepuiește fără să fie țepuit este Ponta.

Și pentru că s-a dus să se opereze la Poartă, credem că s-a pierdut.

De aceea declarăm conform formulei încetățenite: Pierdut premier, declarăm nul!

Citește și dă mai departe! 🙂