Puterea, nimic altceva


Am fost crescut într-un sistem bazat pe putere și supunere. Ascultarea era impusă, nu prea existau opțiuni. Cam totul era alb sau negru. Bine și rău. Comunist sau capitalism. Dușman sau prieten. Profesor sau elev.

Era un sistem simplu. Era un sistem impus de supraviețuire. Cei ce gîndeau prea mult erau în pericol. Noi munceam și alții gîndeau pentru noi. Alții aveau grija lucrurilor importante. Și totul era planificat ca să nu existe erori: învățămîntul, producția, comerțul, concediul, locuința, armata.

Un pic de gură mai făceau cei cu un statut special: unii proletari, unii artiști, unii sportivi. Dar nimeni nu îndrăznea să își asume un rol de conducător. Nu puteai să ieși în evidență în domeniul leadership-ului pentru că prin constituție forța conducătoare a țării era PCR-ul, adică Partidul Comunist Român. Puterea era definită, însușită și monopolizată. Partidul avea instituțiile sale ce îi apărau monopolul asupra puterii: Miliția, Securitatea, armata, sindicatele, școlile, spitalele de boli mintale.

Am fost dresați să gîndim așa timp de zeci de ani. Un post la primărie, la poștă, la dispensar, la magazinul din colț, la cinematograf sau la teatru te transforma într-o mai mică sau mai mare autoritate a statului. Un învățător era un mic dumnezeu pentru cel puțin 30 de copii. Un prof băga-n sperieți un ciclu, dar un director era temut de un liceu întreg. Rolul tartorilor de tot felul ce își manifestau discrețional puterea era invidiat, reprodus și promovat conștient sau inconștient în societate. Am avut prieteni ce s-au angajat în miliție, în Securitate și au fost admirați că s-au aranjat.

Cert este că setea de putere este, cu mici excepții, genetică. Nu s-a limitat doar la poporul nostru. Nu a depins de o rasă anume, de sex, de nivelul cultural, orientare politică sau religioasă. E totuși drept că bărbatul are mai mult testosteron, dar încercați să rămîneți singurul bărbat printre ceilalți participanți la dialogul social… Deci excepțiile sunt rare, ba aproape inexistente. Vrem și iubim puterea de parcă puterea ne vrea, ne posedă. Dar puterea ne și transformă în monștri inumani. De cele mai multe ori.

În numele religiei, a oricărei religii. În numele unei ideologii, sau pur și simplu în numele unei caste, case, a unui ideal, puterea a asuprit, a exploatat, a produs suferință personală și de grup la nivel macro. Puterea corupe pentru că, indiferent cine sau ce suntem, suntem oameni.

Nu întîmplător acum avem mai multe servicii secrete. Nu întîmplător se dau atîtea șpăgi și există atîta corupție. Și atîtea legi proaste. Și atîtea școli proaste. Pentru că proștii sunt cel mai ușor de manipulat și costă cel mai puțin.

Ne tot văităm că sistemul de educație este prost. Schimbați raportul de putere.

Ne văităm că sistemul de sănătate este prost. Schimbați raportul de putere.

Isus a venit și a schimbat totul. A schimbat raportul de putere. A inversat piramida. A pornit de la zero. Fără investiții. Fără construcții. Fără mărturisire de credință și angajament politic. Fără arme. Fără alianțe. Fără soluții imorale.

Ar fi greu? E vorba de putere, nimic altceva.

Advertisements

2 comments on “Puterea, nimic altceva

  1. Asta n-ar presupune renunțare la ceva ce deja deții? Sau măcar aspiri să ai? Renunțare la pretenții hegemonice… Adecă renunțare. Deci.. tre’ să fie greu 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s