Adio idealism, adio Biserică Baptistă!


Dumnezeu este idealist. Isus Cristos a fost un idealist. Pe lîngă faptul că s-a întrupat într-un om, a suferit și a fost omorît, conform teologiei apusene el ne-a răscumpărat prin jertfa sa din păcat. A făcut-o pentru binele nostru. Ba, a și trimis Duhul Sfînt și mijlocește pentru noi. Dumnezeu este idealist pînă la capăt dacă pedeapsa sa a căzut asupra Fiului său și noi am scăpat. Ar fi deci firesc ca noi creștinii să fim idealiști pentru că altfel bisericile s-ar transforma în cluburi, burse de valori, peșteri de tîlhari, sedii de partide, bănci fără sentimente sau piste de alergat fără suflet.

Cu toate acestea la noi în țară se constată că după 2000 de ani de la întrupare și după 25 de ani de libertate religioasă situația nu este prea roză.

Un specialist mărturisește sec că Biserica baptistă din România va avea mari probleme în viitorii 20 de ani. Problemele ei majore cu care se confruntă deja sunt scăderea natalității, migrarea tinerilor, numărul mic de pastori mai ales la sate, scăderea importanței rugăciunii, influența negativă a programelor religioase tip spectacol, pierderea identității baptiste, accentuarea exagerată a autonomiei locale în detrimentul asocierii și lipsa unei viziuni coerente au dus și vor continua să ducă la extincția Bisericii Baptiste din România.

Alte cauze pomenite sunt „lipsa de dedicare a păstorilor, a creativității în lucrarea evanghelistică și misionară, starea deplorabilă a unor lăcașe de cult, promovarea insuficientă în mass-media, implicarea firavă în proiectele sociale, conflictele personale nerezolvate între unii membri ai bisericilor, discreditarea sistematică a liderilor din trecut si prezent și chiar a instituțiilor cultice, dar mai ales lipsa unei viziuni  coerente și îndrăznețe pentru dezvoltarea mișcării baptiste la nivel național. Accentuarea exagerată a rolului autonomiei locale în detrimentul unei implicării mai mari a comunităților locale și a Uniunii, a făcut ca baptiștii să piardă teren in fata altor culte și să stagneze. Lipsa unor proiecte comune nationale ne determina sa pierdem din vizibilitate si demotiveaza adeseori bisericile…”

Cu alte cuvinte, sunt tot mai puțini baptiști, iar cauzele scăderii numărului lor nu sunt de natură spirituală, ci mai ales organizatorică. Absenteismul pastorilor, clădirile părăginite ale adunărilor, slaba salarizare, vorbirea de rău a liderilor (ce au colaborat sau nu cu Securitatea), absența din mass-media, proiecte sociale eșuate, conflicte interne, prea puțină rugăciune, servicii divine arhaice sau elitiste și lipsa de know-how ce ar fi produs viziuni semețe și ar fi atras admirația concetățenilor și aderarea la Cultul Baptist sunt principalele cauze ale diminuării numărului membrilor din acest cult.

Fără să o spună explicit articolul trage un semnal de alarmă: Atenție, baptiști în pericol de extincție! Destul de tardiv și destul de limitat semnalul, și asta din mai multe motive.

Nu aș vrea să fac o analiză a președinților Uniunii Baptiste din România din ultimii 25 de ani. Ar fi inutil pentru că acești președinți nu au făcut nimic ca să schimbe ceva. Nu există nici o măsură, decizie, faptă, idee, prin care starea de fapt a Uniunii să fi fost îmbunătățită. Ce au urmărit acești președinți, mai ales că unii dintre ei au avut la dispoziție două mandate, nu pot să înțeleg. Și nici nu e treaba mea.

Un observator lucid însă deduce din problemele Bisericii Baptiste asupra cărora aruncă vina specialistul că în mod logic reușita, succesul, dezvoltarea și evident starea de bine a Bisericii Baptiste ar trebui să apară dacă

ar crește natalitatea, nu ar emigra tinerii, numărul de pastori mai ales la sate ar fi mai mare, rugăciunea ar crește ca importanță, programele religioase tip spectacol ar fi evitate, nu s-ar pierde identitatea baptistă, nu s-ar accentua exagerat autonomia locală în detrimentul asocierii și ar exista o viziune coerentă. Alte îndreptări pozitive ar trebui să fie dedicarea păstorilor, creativitatea în lucrarea evanghelistică și misionară, îmbunătățirea stării unor lăcașe de cult, promovarea suficientă în mass-media, implicarea activă în proiectele sociale, lipsa conflictelor personale între unii membri bisericilor, lăudarea sistematică a liderilor din trecut si prezent și chiar a instituțiilor cultice, dar mai ales o viziune  coerentă și îndrăzneață pentru dezvoltarea mișcării baptiste la nivel național. Diminuarea rolului autonomiei locale și implicarea tot mai mare a comunităților locale și a Uniunii. Cîteva proiecte comune nationale ne vor determina sa nu pierdem din vizibilitate si nu ar mai demotiva decît rareori bisericile.

Nu vă supărați, dar mi se pare că mai bine se pune lacătul pe bisericile baptiste și se începe de la zero cu ceva nou. Este biserica o intreprindere mecanică în care pe o parte intră resurse și pe cealaltă parte ies regimente, baxuri de credincioși statornici bine împachetați în credință, doctrină și dedicare? Eu unul m-aș mira!

Analiza specialistului este obiectivă pînă la un punct, dar se trece cu vederea lipsa unui aspect esențial. Acel aspect al stării de fapt ce se perpetuează deja de prea mult timp. Nu este nevoie să fii ditamai specialistul ca să observi că (prezentă la http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2015/07/ionel-tutac-cauzele-stagnarii-miscarii.html?spref=fb) lipsesc cauzele spirituale ce au dus la lipsurile menționate.

Nu se spune nimic despre nașterea din nou, convertire, ucenicizare, părtășie. Nimic despre întruchiparea sau imitarea lui Cristos. Oare unde este lucrarea Duhului în Biserică? Unde este acceptarea suferinței în detrimentul confortului personal și unde este valorizarea idealului creștin? Scria cineva acum vreo 2000 de ani că în Biserică

nu mai este nici grec, nici iudeu, nici circumcizie, nici necircumcizie, nici barbar, nici scit, nici sclav, nici liber, ci Cristos este totul şi în toţi. Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare! Îngăduiţi-vă unul pe altul, iertaţi-vă unul pe altul ori de câte ori vreunul dintre voi are vreo nemulţumire împotriva altuia! Cum v-a iertat Domnul, aşa iertaţi-vă şi voi! Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care le leagă pe toate într-o armonie perfectă! Iar pacea lui Cristos să stăpânească în inimile voastre; la ea aţi şi fost chemaţi, într-un singur trup. Şi fiţi mulţumitori! Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi instruiţi-vă unul pe altul cu toată înţelepciunea! Cântaţi-I lui Dumnezeu cu mulţumire în inimile voastre cântece de laudă, imnuri, cântece duhovniceşti!  Tot ceea ce faceţi, cu vorba sau cu fapta, să faceţi în Numele Domnului Isus, mulţumind, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

 

Advertisements

7 comments on “Adio idealism, adio Biserică Baptistă!

  1. Alexandru dragule!!!! Ma bucur de zona in care ai “ateriazat” la finalul analizei tale! Traiectoria parcursa pana la concluzia finala a fost un piculet lunga (pentru gustul meu), deoarece de multi ani traiesc durerea “separarilor” in TRUP! Si sunt convins ca si EL simte la fel! ASADAR… Hai sa definim SOLUTIA! Hai sa II cerem lumina si revelatie in aceasta intreprindere demna de doleanta LUI… “UNITATEA IN TRUP”. Stii bine ca doar in acest context VICTORIA este promisa! Cu respect si drag in EL! Vasi

  2. Pingback: Eșecul sectarismului | Cu drezina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s