Isus ridică glasul și spuse: Ședință!


Într-una dintre revistele Uniunea Sovietică de prin anii 60 era un articol despre schimbul de experiență dintre un echipaj al unui pescador sovietic și un echipaj al unui pescador japonez. Căpitanul pescadorului sovietic era intrigat de cît de mult pește pescuiesc japonezii. Căpitanul pescadorului japonez îl întrebă pe cel sovietic ce se întîmplă. Acesta îi mărturisi că dacă nu găsesc pești își convoacă întreg echipajul la ședință ca să vadă care sunt cauzele eșecului. Căpitanul sovietic îl întrebă direct pe cel japonez cum de ei reușesc să prindă pește. Simplu, spuse japonezul, noi continuăm să căutăm, nu facem ședințe!

Isus tocmai fusese criticat de ucenici că nu i-a păsat de Lazăr. Întîrziase prin țară în loc să se îndrepte cît mai repede spre cel bolnav. Ba acum Lazăr murise. Marta pierduse orice speranță. Ucenicii nu-și puteau explica de ce Isus întîrziase peste măsură, Lazăr era deja în mormînt de patru zile.

Și totuși Isus stătu în fața mormîntului și îi spuse lui Lazăr să iasă afară. Nu se întîmplă nimic. Lazăr era doar mort. Un mort nu aude. Un mort nu îndeplinește ordine. Un mort nu iese dintr-un mormînt doar pentru că cineva vrea ca el să iasă. Un mort nu se mai supune legilor lumii vii.

Confruntat cu un potențial eșec Isus convocă o ședință fulger a celor 12.

– O fi de vină umiditatea! – spuse Andrei.

– Eu cred că slaba gestiune a resurselor financiare! – mărturisi Iuda.

– Nici pomeneală, se amestecă în vorbă Ioan. Nu cred că ne-am rugat destul!

– Posibil, se răsti la el Iacov. Dar îți dai seama că închinarea s-a veștejit de tot? D-acolo ni se trage!

– Să nu-mi spuneți mie Simon, dacă nu-i de vină lipsa de organizare. Ne-am lălăit ca oile pe cale…

– Ba ne-am cam pierdut identitatea,  murmură în barbă Matei.

– N-avem destui tineri, e clar! – îngăimă uitîndu-se chiorîș la Petru Bartolomeu.

– Mai bine am fi dat fuga cînd am auzit că-i bolnav, spuse Filip. Eu aș fi fugit mai repede…

-V-am spus eu că nu cred c-o să meargă! – spuse Toma.

– Oricum n-aveam nici o șansă. E doar un show – se plînse Levi.

– Dacă ne impunea comunitatea, Uniunea să venim mai repede, sigur trăia, explică Simon Cananitul.

– Nu merge așa, ăsta-i serviciu divin atractiv? Și pe vremea bunicii mele am văzut o trupă de închinare mai antrenantă. Dacă fratelo ar lua chitara, eu aș spune o poezie scrisă de mine! – completă Iacov, fiul lui Alfeu.

Sătul de propunerile lor Isus strigă încă o dată:

– M-am săturat. N-ați înțeles nimic. Lazăre, ieși odată afară!!!

Morala: Biserica să continue să pescuiască nu să facă ședințe.