The Idiot’s Guide to the Iran Nuclear Deal


Waging Wisdom

Iran nuclear facility at ArakWe don’t live in a perfect world, and the Iran nuclear agreement is not a perfect deal. There’s also an old principle in negotiations that goes something like this: People who are not at the table think they are better negotiators than those around the table. We’ve been hearing that posturing in the news about the agreement, and on talk radio. Of course the deal deserves to be debated, and honest people are going to disagree about it. Fortunately, with the signing of the agreement (July 14), its details can be found on the Web, and U.S. Secretary of State John Kerry, and others who have actually been at the table, are now out and about everywhere explaining the deal.

As someone who has been writing about U.S. – Middle East relations for many years, and who believes that diplomacy is better than weapons of war, here are seven reasons…

Vezi articolul original 1.309 cuvinte mai mult

Îmbuibarea și grăsimea


Să scrii sau să vorbești despre subiectul ăsta e ca și cum ai scrie sau vorbi despre sinucidere. Sau e sinucidere. Încă nu m-am decis. Îți ataci prietenii, rudele și pisica, în caz că e mai dodoleață. Sau Vasi, ocupantul cotețului nr 1 ce va fi sacrificat în luna a 12-a.

În VT grăsimea este văzută ca ceva bun. Nu știau ei ce înseamnă colesterol pe vremea aia… Evident că grăsimea venea în urma îmbuibării, ce era criticată. În NT nu se mai face atîta caz, dar se marșează pe moderație prin absența îmbuibării probabil.

Ieri a apărut o știre cu doi miri din Turcia, musulmani, ce în locul ospățului de la nuntă au servit cu mîna lor 4000 de refugiați din Siria. Și dacă nu erau 4000 ideea e colosală. Am văzut ce risipă se face la nunțile noastre și așa este cam la toate nunțile din zonele afluente.

Pe de altă parte, tot partea mai slabă, mulți se întreabă de ce clericii sunt mai rotunjori (ei zic că au prestanță…): Dar toată lumea știe cum: un botez, o logodnă, o nuntă, un parastas, o înmormîntare, două și iacă ținuturile adipoase pun stăpînire pe ei. Și pe noi că doar n-o să postim la evenimente din astea de alimentație publică și gătite ca la mama-acasă.

Simt nevoia unei autocritici. În 2008 contemplînd deschiderea abdominală la operația de splenectomie, am observat ceva ciudat, galben și subțire. l-am întrebat pe chirurg ce o fi aia. Nu mi-a venit să cred cînd a spus că e grăsime. La mine?

Ei, da, toată lumea are, chiar și ăștia ca mine. Baiul nu era atunci, ci acum, cînd am pus cam 7-8 kile și am un vizibil țesut adipos pe burtă și prin alte locuri mai invizibile. N-am scuze, nu fac mișcare, mănînc prea mult, dar nu mai am prea mulți pantaloni disponibili. Nici cămăși. Doar mănuși și căciulițe.

Da, chiar așa, am ajuns să cheltuim bani pe mîncare, apoi pe pilule de slăbit, pe sală, echipamente sportive și pe chirurgie. Pariez că asta nu se întîmpla în deșert cu mana. Dar ce spun eu, VT nu este normativ pentru creștini, numai pentru evrei.

Mă uit cîteodată la documentare americane. Doamne ce mari sunt oamenii ăia! Parcă sunt de pe altă planetă! Planeta America. Contra-partidă cu Planeta Moldova: Aviem di tătie, intraț și cumpăraț!

Și avem emisiuni la teve cu papa. Ba magazine cu papa. Ba concursuri cu papa. Ba recorduri cu papa. Ba aruncăm la gunoi papa. Facem papa pentru mîțe și cîne.

Facem papa și o păpăm. Să nu se strice. Să nu rămînă. Să nu se arunce. Să nu dăm la alții.

Și așa au ajuns locurile în avioane să nu mai încapă oameni normali (sic!), mașinile sunt tot mai mari, ne uităm la emisiuni cu eroi supraponderali ce slăbesc și cu toate că n-au ajuns la greutatea normală sunt ovaționați ca Ceaușescu la al XII-lea congres.

E mare sacrificiu să slăbești. Să nu mănînci. Să ții post. Post, nu cură de slăbire. Un prieten american era să cadă pe jos cînd a auzit de post. El făcea gioghing.

Dar papa + îmbuibare= grăsime nu e bine.

De aia apar tot felul de soluții. Paleative. Să mîncăm așa. Ba invers. Aia-i rea. Ba nu! Cealaltă-i rea. Nu se amestecă aia cu cealaltă. Și nu mai ști ce să mănînci și cînd. Așa ajungi să mănînci în fața televizorului. Zicea un coleg că nici n-a știut cum a mîncat aseară trei farfurii de fasole și tot striga la consoartă să-i pună de mîncare în vreme ce naționala de fotbal a Ungariei pierdea la Budapesta… Ce vremuri!!!

Eu mîncam orice, oricînd, oricum. Nu mă îngrășam. Dar între timp am mai crescut…

Gata cu teoria, trebuie să trecem la practică. Că de atîta teorie mi s-a făcut foame.

La frigider adunarea!

Ierarhia și ierarhizarea


Mîncam liniștit cînd mi-a venit pă creier să scriu despre ierarhie. Cred că funcționează telepatia, că pe feisbuc s-a pornit o deskuție de ți-e mai mare dragu!

Și ziceam io printre îmbucături de ardei, paradăici și gongorzola: Ia uite că papa deși-i capul ierahiei nu face ce-l taie capul! Dar în unele biserici deși e ierarhia mare și tare, e și mult despotism. Ba la unii mare dezordine…

Și dac-ar fi să o iau istoric, nici Isus n-a fost mare ierarh… Adică mare lidăr. Nu l-a recunoscut nimeni. NIMENI. Nici Caiafa, nici Irod, nici Pilat. Era doar un cadru pedagogic plimbăreț și houmles. Ba n-avea nici bani. Și unde nu-s bani nu se ridică nici o biserică, se știe.

Bafta lui era că știa să vorbească. Și să vindece. Ba să scoată și draci. De aia nu era bun de lidăr! El trebuia folosit, eventual inclus în sistem. Nu putea el, așa nitam-nisam să schimbe sistemul. Ca să schimbi sistemul, zice un prieten de-al meu, îl schimbi dinăuntru. De parcă te lasă cineva… Te trădează, te arestează, te torturează și apoi dau un exemplu cu tine să se țină minte 2000 de ani!

Ia să fi încercat asta papa, președintele (oricare, de oriunde, oricînd), împăratul, regele, secretarul general, furerul, le conducător și iubitul conducător. N-au încercat pentru că, evident, și-au dat seama că așa nu merge. Șansa a fost una per umanitate. Irepetabilă. Ciudat, nu? Că cică istoria se repetă. Serios? Nu mai spune! Cînd?

Și io mîncam mai departe.

Pă feisbuc discuția a pornit dă la băieții ca fetele. Adică de dăparte. Scuzaț esprimarea țărănească, da mînc părădăici și ardei cu slană și brînză într-o zonă eminamente rurală și m-am adaptat. Vreau să zic că lidărșipul soft masculin a început să se impună de pe vremea lui John Major, acel tip de a detronat-o pe doamna de metal, Margaret Thatcher. Le-a venit acru băieților din iuchei de atîta lidărșip dă fer domle! Și automat s-or softizat.

Exact atunci au votat acceptarea femeilor în poziții eclesiastice în Biserica Anglicană. Nu se vede nici o legătură, nu? Major ăsta parcă era colegul meu tocilar dîn liceu ce nu știa să se caftească, nici să aprecieze o fată. Nu că era ca ele, ci că nu-i trebuia nimănui. Și vă mai întrebați de ce le place unora Conchita Wurst, Dana Internațional Diva cu Viva Atena, bla-bla-bla…

Bărbații soft se poartă în cărți și filme de mai bine de 100 de ani. Eminescu a fost unul. Dar n-a ajuns lidăr. Mihai I a fost altul. Singurul mareșal al țării. Sperăm să nu mai avem altul.

Că în fond este vorba despre ierarhizare. Despre valori. Ce valori sunt mai importante? Banii? Onoarea? Moștenirea? Cinstea? Averea? Cuvîntul? Istoria? Omul? Mort sau viu? Născut sau ne-născut? În ultimă instanță contează ce facem cu ce avem și cine suntem.

Bla-bla-bla cu respectarea legilor țării de către refugiați. Trezirea! Nici ai noștri nu le respectă, ba le calcă sistematic în picioare. Ierarhia ierarhiei române își bate joc de toate valorile noastre. Ce-ar fi să înceapă judecata cu cei de acasă? Căci peștele de la capul ierarhiei se împute.

Și miroase că-ț vine să pleci aiurea…

Meagan Tyler – 10 Myths about Prostitution, Trafficking and the Nordic Model


cum pierderea cîștigului afectează logica și realitatea. se va vedea mai bine în zilele de pe urmă…

Persona

Nordic Model

Scandinavian countries, especially Sweden, promoted a model of fighting prostitution and the associated phenomenon of women trafficking, that decriminalises prostitutes and criminalizes customers. Certainly, this approach has been demonised by pimps and traffickers – the main profiteers from this phenomenon, as well as by the men hooked on it.

The article below tries to dismantle the myths build by those opposed to what is generally described as the ‘Nordic model’. Here are the ten myths:

1. I’m a sex worker, I choose sex work and I love it

2. Only sex workers are qualified to comment on prostitution

3. All sex workers oppose the Nordic Model

Vezi articolul original 104 cuvinte mai mult