Ierarhia și ierarhizarea


Mîncam liniștit cînd mi-a venit pă creier să scriu despre ierarhie. Cred că funcționează telepatia, că pe feisbuc s-a pornit o deskuție de ți-e mai mare dragu!

Și ziceam io printre îmbucături de ardei, paradăici și gongorzola: Ia uite că papa deși-i capul ierahiei nu face ce-l taie capul! Dar în unele biserici deși e ierarhia mare și tare, e și mult despotism. Ba la unii mare dezordine…

Și dac-ar fi să o iau istoric, nici Isus n-a fost mare ierarh… Adică mare lidăr. Nu l-a recunoscut nimeni. NIMENI. Nici Caiafa, nici Irod, nici Pilat. Era doar un cadru pedagogic plimbăreț și houmles. Ba n-avea nici bani. Și unde nu-s bani nu se ridică nici o biserică, se știe.

Bafta lui era că știa să vorbească. Și să vindece. Ba să scoată și draci. De aia nu era bun de lidăr! El trebuia folosit, eventual inclus în sistem. Nu putea el, așa nitam-nisam să schimbe sistemul. Ca să schimbi sistemul, zice un prieten de-al meu, îl schimbi dinăuntru. De parcă te lasă cineva… Te trădează, te arestează, te torturează și apoi dau un exemplu cu tine să se țină minte 2000 de ani!

Ia să fi încercat asta papa, președintele (oricare, de oriunde, oricînd), împăratul, regele, secretarul general, furerul, le conducător și iubitul conducător. N-au încercat pentru că, evident, și-au dat seama că așa nu merge. Șansa a fost una per umanitate. Irepetabilă. Ciudat, nu? Că cică istoria se repetă. Serios? Nu mai spune! Cînd?

Și io mîncam mai departe.

Pă feisbuc discuția a pornit dă la băieții ca fetele. Adică de dăparte. Scuzaț esprimarea țărănească, da mînc părădăici și ardei cu slană și brînză într-o zonă eminamente rurală și m-am adaptat. Vreau să zic că lidărșipul soft masculin a început să se impună de pe vremea lui John Major, acel tip de a detronat-o pe doamna de metal, Margaret Thatcher. Le-a venit acru băieților din iuchei de atîta lidărșip dă fer domle! Și automat s-or softizat.

Exact atunci au votat acceptarea femeilor în poziții eclesiastice în Biserica Anglicană. Nu se vede nici o legătură, nu? Major ăsta parcă era colegul meu tocilar dîn liceu ce nu știa să se caftească, nici să aprecieze o fată. Nu că era ca ele, ci că nu-i trebuia nimănui. Și vă mai întrebați de ce le place unora Conchita Wurst, Dana Internațional Diva cu Viva Atena, bla-bla-bla…

Bărbații soft se poartă în cărți și filme de mai bine de 100 de ani. Eminescu a fost unul. Dar n-a ajuns lidăr. Mihai I a fost altul. Singurul mareșal al țării. Sperăm să nu mai avem altul.

Că în fond este vorba despre ierarhizare. Despre valori. Ce valori sunt mai importante? Banii? Onoarea? Moștenirea? Cinstea? Averea? Cuvîntul? Istoria? Omul? Mort sau viu? Născut sau ne-născut? În ultimă instanță contează ce facem cu ce avem și cine suntem.

Bla-bla-bla cu respectarea legilor țării de către refugiați. Trezirea! Nici ai noștri nu le respectă, ba le calcă sistematic în picioare. Ierarhia ierarhiei române își bate joc de toate valorile noastre. Ce-ar fi să înceapă judecata cu cei de acasă? Căci peștele de la capul ierarhiei se împute.

Și miroase că-ț vine să pleci aiurea…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s