Epic: Dumnezeu este în control!


Îmi este destul de greu, dar nu imposibil. Îmi imaginez un tramvai. Poate același ca și cazul postului Aiurea-n tramvai… Cînd eram copil și mergeam cu tramvaiul simțeam un fior cînd auzeam fatidicele cuvinte Biletele la control!!! Nu că nu aveam bilet. Doamne ferește! Decît să circul fără bilet, mai bine mergeam pe jos. Rușinea să fi prins fără bilet era insuportabilă pentru conștiința mea de băiețel. Acum mi-a mai trecut. Noroc că am gratuit…

Deci atunci cînd aud expresia Dumnezeu este în control, mi-l imaginez destul de limpede pe Dumnezeu ca pe un controlor de bilete într-un tramvai clasic. Veți spune că în cer tramvaiele ar trebuie să aibă un dizain mai futurist, dar cine știe, nimeni nu a fost dat jos (pe pămînt) că n-a avut bilet și de aceea n-am aflat cum sunt tramvaiele în cer.

Dumnezeu este în control sună ca boala. Să nu zic care! Sărmanul Dumnezeu a ajuns să ne controleze biletele. Zău așa! Acest import american (God is in control) l-a transformat pe Dumnezeul român într-un controlor de bilete. Nimic mai greșit. Păi și atunci cum ar trebui să spunem?

Simplu: Dumnezeu controlează situația sau mai bine situația se află sub control. Eventual Dumnezeu ține situația sub control. Pentru că Dumnezeu este atotputernic.Dar ni-e lene să gîndim și să vorbim. Și culmea, ca și cînd nu ne-ar fi ajuns limba de lemn autohtonă, folosim o limbă de lemn străină. De import!

Și tot mai des, în media, printre bloguri și feisbucuri apare încă un import de pomină: epic. Cu semnul exclamării. Sau fără. Eu aș zice pentru comicul situației că e ceva de poveste, că am ajuns de poveste sau de mirul lumii. Dar cine mai citește azi literatură românească, cine mai are reflexe din astea învechite? Corect: moșii și babele ca mine!

Importul autorizat de masa consumatorilor superficiali (acești viteziști ai comunicației), acest stereotip în exprimare și reducționism de import este agresiv urechilor mele. Prefer să fonetizez, dacă pot pentru care să mă esprim așa, cuvinte ultra uzitate din alte limbi decît să-mi maltratez limba maternă. Nu de alta dar mai știu alte limbi și nu îndrăznesc să le violentez că imediat mă taxează. Nu, nu Dumnezeu. Dumnezeu nu este nici taxatorul, nici controlorul biletelor ce-ți dă dreptul să călătorești cu tramvaiul acesta.

Deci epic este un gen literar, așa după cum controlul este o activitate pe care o poți face, în care te poți afla, dar numai controlînd, nu avînd sub control tramvaiul, pentru că de asta se ocupă vatmanul. Este vorba de două activități diferite, făcute de doi oameni instruiți diferit. Dar atenție numai vatmanul are drept de control. Controlorul nu poate conduce tramvaiul. Meni smailing feisis!!!

Chiar mă întreb, vorba aia, dacă Dumnezeu este de fapt controlorul de bilete, cine o fi vatmanul? Cînd ne vom da seama cine este cred că va ieși o teologie de pomină, care ne va face de mirul lumii, probabil într-un stil epic.

Domnilor și doamnelor, biletele la control sau mai degrabă, limba la control! Nu mai stați ca la doctor!

Advertisements

2 comments on “Epic: Dumnezeu este în control!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s