Tradiția, monșer! Legalismul, stimabililor!


Din dei uan tradiția (credința vie a celor morți) și legalismul (tradiția moartă a celor vii) s-au ciondănit și s-au asasinat. Un fel de-a spune…

Apropo: unii își închipuie că pe blog trăbă să fii serios ca la altar. Alții că la radio trăbă să porți pantaloni la dungă, că jinșii-s o rușine la adresa lui Dumnezeu. Ba io cred că Dumnezeu a văzut la vremea sa mai multe rușini decît ne putem noi toți închipui! So tu spic!

Și alții își fac din adunările de tineret o copie a serviciilor divine a adulților. Comic, dacă n-ar fi trist. Vă dați seama cum ar trebui, pe același calapod să se facă în bisericile tradiționale (de parc-ale noastre/vostre, n-ar fii…). Inimaginabil. Nu de alta dar biserica suntem noi toți.

În fine, tradiția ce nu mai este relevantă trebuie abandonată. De ce? De ce trebuie să abandonăm ceva ce a fost bun cîndva și de ce trebuie să decretăm că nu mai e  bun ceva? Păi tocmai asta este. Nu decretăm. Practica dictează utilitatea. Din practică a izvorît teoria și de aceea nu trebuie să facem din teorie un bou sfînt. N-am spus vacă să nu se interpreteze.

Orice tradiție ce nu-și mai regăsește utilitatea este abandonată. E zadarnică. Zice Pavel că zadarnică este ținerea legii în lipsa lui Cristos.

Oare ce s-ar fi întîmplat dacă după demolarea templului de la Ierusalim creștinii animați de tradiția iudaică s-ar fi pus și ar fi reconstruit templul? Multe s-ar fi întîmplat. Dar n-ar fi venit Domnul din ceruri. Poate romanii din Cezarea.

De ce nu mai avem textele sacre pe piele de vițel, pe pergament? Pentru că tehnica a evoluat. Acum există televizoare în biserici. Cîndva erau ale Satanei.

Îmi aduc aminte de unul dintre vestitorii pericolului occidental și de demonizarea computerelor. Acum urmărim servicii divine pe net. Satana ăsta! O fi Satana@ devil. com?

Și insistăm, cu lacrimi, cu predici mii și mii pe tradiții fără de care creștinismul nostru, sau mai bine zis creștinismul autentic, se poate lipsi fără ajustări doctrinare. Pe forme. Pe păr. Pe cîrpe. Pe trestie și paie. Și uităm de aur.

De frica cui, a ce, insistăm pe respectarea literei? N-ar trebui creștinii cu peste 30 de ani de credință să mai treacă la capitolul înnoirea minții, la hrana tare și să lase lăpticul botezurilor, punerii mîinilor și altor tradiții periferice pe seama altora?

Ciudat, dar în practică nu se întîmplă așa. Îți moare biserica și vrei să mori ca și căpitanul la datorie cînd se scufundă corabia? Nu uita: nu-i corabia ta. Nu-s pasagerii tăi. Nu tu te-ai pus căpitan, ai fost pus. Sobolanii tradiției ți-au ros corabia devenind legalism? Scapă de șobolani! Dacă nu, te vei duce la fund o dată cu ei.

Am urmărit duminică un cor al moșilor cîntînd ca la înmormîntare într-o biserică baptistă. Era un cor mare. N-am văzut nici un sicriu, decît acela al tradițiilor devenite legalism. Oare cine vrea să stea într-un astfel de sicriu zi de zi? Eu nu. Prea miroase a șobolan.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s