The Case of Bodnariu Family – A Norwegian Perspective


Ia uite ce rău e statul norvegian. Cred că merge foarte bine expresia paranoici din toate bisericile uniți-vă!

Persona

the-bodnariu-familyThe Bodnariu family

I was asked lately, a number of times, why I am not commening on the case of Bodnariu family, a Romanian married to a Norwegian, whose children were taken recently by Barnevernet, the Child Welfare Service in Norway.

First, I want to express very clearly my compassion for this family. Whatever the case of this very painful situation, I hope no family would ever go through this. I also hope that, with wisdom and good will on both siodes, the situation will be solved, and children will be returned soon to their natural family.

Secondly, I did not comment on this until now because I do not know the facts. All I know is what the affected family is saying and what others comment about it. However, we do not have yet any official point of view and, really, we do not have the facts. I…

View original post 1,937 more words

Advertisements
By Alexandru Nădăban Posted in 2014

12 comments on “The Case of Bodnariu Family – A Norwegian Perspective

  1. Sorry, dar indraznesc sa spun ca gresesti Alex, si tu si Danut Manastireanu, in modul in care priviti cazul cu pricina, si cand am putin mai mult timp la dispozitie am sa scriu mai pe indelete, si in cunostinta de cauza (din lunga mea/ noastra experienta profesionala in acest domeniu in UK) despre ce si cum sunt / functioneaza niste servicii sociale (imperfecte si aici) in comparatie cu ceea ce este sistemul defectuos, to put it mildly (fapt vizibil deja si fara the facts pe care le asteapta Danut sau altii, si am sa explic de ce) ca sa nu zic abuziv din Norvegia.

    • e bine că ești sorry ovi.
      și e și mai bine că eu cu dănuț greșim și nu greșește prietenul său norvegian. kiar mă bucur.
      înseamnă că ți-ai dat cu stîngu-n dreptu…

      bai ză uei, am discutat și eu cu un prieten norvegian ( 🙂 ), mamă a trei copii ce a confirmat de la fața locului, adică din norvegia, cam aceiași poveste cu a prietenului norvegian a lui dănuț. cum nu trăiesc în norvegia, m-am abținut. parcă nici tu nu trăiești, dar îi ști că sunt abuzivi. interesant.

      în plus, cred că suferi un pic de subictivită pt că eu nu comentez despre fam din norvegia ci despre marele inchizitor cristian ionescu. uite aici poate un articol pe placul tău, al unui alt cristian. mie mi se pare de bon ton: https://rasvancristian.wordpress.com/2015/12/07/cruciada-lui-cristian-ionescu-impotriva-norvegiei-a-occidentului-si-a-pacatului-in-general-1/

      • Alex, acel sorry era mai mult in sensul de “with all due respect” or “sorry that I have to contradict you”… rather than “I am sorry” in sensul ca as admite vreo greseala cand zic ca voi gresiti 😃 if this meic sens 😉.
        In cazul prietenului lui Danut nu se pune problema daca greseste sau nu, omul ne prezinta/confirma (in cea mai mare parte) cum functioneaza acel sistem in Norvegia, el nu se pronunta (daca bine am inteles eu) daca considera acest sistem defectuos si abusiv sau nu, asa il consider eu /noi (da, fara sa traim acolo) prin comparatie cu sistemul corespondent din UK. Aceasta comparatie va fi baza argumentului meu. Si tocmai confirmarea prietenului norvegian (pe langa celelalte informatii disponibile) cu privire la procedurile lor si cum functioneaza sistemul acolo, imi dau prilejul sa fac o comparatie si in acelasi timp intaresc argumentul meu si optica noastra (ma refer aici la mine si la sotie, cu experienta de multi ani lucrand pentru autoritatile locale tocmai in acest domeniu, social, aici in UK) si anume ca sistemul din Norvegia cu pricina (and its procedures) este unul defectuos, si da indraznesc sa spun din nou, chiar abuziv, Legal probabil, dar totusi defectuos si abuziv. Dupa cum cred ca esti de acord, daca ceva este legal nu inseamna neaparat ca este si bun sau drept sau justificat, ci din contra pot fi legi opresive si abuzive, chiar daca ele nu sunt vazute asa de legiuitori. De pilda in Romania comunista toate abuzurile si torturile si persecutiile erau legale, conform stapanirilor /legiuitorilor de atunci, dar nu cred ca cineva se indoieste ca toate acestea erau nedreptati si abuzuri indiferent ca erau legale si justificate in ochii legiuitorilor de atunci. Am sa revin cu explicatii de ce consider sistemul cu pricina din Norvegia (cu procedurile sale de protectie a copilului, confirmate si de prietenul lui Danut!) ca fiind unul foarte defectuos, amatoricesc si da chiar malitios si abusiv, si cum spuneam asta prin comparatie cu UK si cum functioneaza aici sistemul si care sunt procedurile, la care luam parte profesional, cum spun, de multi ani. Nu spun ca in UK sistemul de protectie a copilui e perfect si nu exista defecte, abuzuri sau miscarriages of justice si aici (desi cazurile sunt mai izolate) dar dupa ce am sa-ti prezint cum functioneaza lucrurile aici, prin comparatie cu Norvegia, as fi curios sa vad daca si tu, sau Danut (poate chiar si prietenul lui norvegian) nu veti fi de parere ca sistemul lor este unul mai mult decat inperfect, in nevoie de schimbari majore (tinand cont ca chestiunile cu care are de-a face au un impact enorm asupra parintilor si copiilor) si ar avea foarte mult de invatat de la sistemul britanic (asa inperfect si asta, dar mult superior si mult mai logic si cu mult mai mult common sense decat cel din Norvegia, pe care eu/noi ca profesionals implicati in acest domeniu aici in UK, il consideram amatoricesc, senseless si repet, abuziv chiar.
        Eni uei 😊 am sa revin cat de curand pot cu detaliile si argumentele despre care vorbeam.

  2. Nu știu dacă avem motive să fim foarte optimiști, emailul nu e prea edificator și creează cumva o atmosferă puțin cam binevoitoare față de sistemul lor, ca și cum ar fi scris de cineva din interior.

    Rămâne chestiunea tăcerii suspecte a norvegienilor, tăcerea asta nu e una nevinovată, dă de înțeles că are ceva de ascuns și că e orgolioasă. Ciudat faptul povestit într-unul dintre comentarii (despre acel alt caz din trecut) că n-au vrut să trimită copilul părinților după ce părinții au plecat în țara lor de origine pentru că urma să fie preluat cazul în țara de origine. Asta nu-mi sugerează decât orgoliu. Sau și interese financiare? Ciudat, foarte ciudat.

    • mie nu mi se pare atît de ciudat. de ce nu sunt cazuri celebre de musulmani în astfel de postură. doar ei sunt mult mai radicali ca penticostalii.

      și mie mi se pare normal să te supui legilor țării. facem caz tot de musulmani că ei nu se încadrează în cultura occidentală. iată aici poate este un alt caz de data asta de creștini. dacă mă gîndesc bine la noi sunt mult, mult mai multe cazuri de copii abuzați în familii creștine, cu traume pe viață și statul habar n-are. cred că n-are nici o legătură cu amestecul sau neamestecul statului în treburile bisericii.

      părerea mea.

  3. Păi suntem siguri că nu există astfel de cazuri printre musulmanii din Norvegia? Nu știu dacă putem fi siguri că nu există dat fiind faptul că nici despre cazul românilor ei nu spun o iotă. Faptul că tac e suspect. Dacă e vorba de legislația lor, cu acte în regulă, tot tacâmul, nu ar trebui să aibă motive să ascundă poziția lor. Iar dacă nu o ascund, ci sunt doar indiferenți față de relația cu presa (dar presa ar trebui să fie liberă și întrebătoare, că ăsta e rolul ei dacă e democrație și lumea și gândește), atunci această indiferență nu este nici ea un lucru pozitiv. Sau nu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s