Tore Hjalmar Sævik, Dagen – Valul de protest impotriva Barnevern


După scrisoarea adresată în urmă cu aproximativ o lună ziarului Dagen, un reporter a investigat cazul. Iată ce a găsit:

Persona

Barnevernet protestMai multe surse spun ca unui cuplu din Vestul Norvegiei i s-au luat cei 5 copii,
cauza fiind „indoctrinare crestina”.

7 januarie 2016, in ziarul crestin Dagen din Bergen

Barnevernet: Un caz de interventie a Barnevernet impotriva unui cuplu de crestini penticostali din Norvegia a cauzat demonstratii in mai multe tari europene, precum si in SUA, Canada si India. In decembrie au avut loc demonstratii impotriva Barnevernet in Bucuresti si Madrid pentru familia care locuieste in Vest[ul Norvegiei].

Demonstrantii cer ca parintii sa fie reuniti cu cei cinci copii care au fost luati de la parinti printr-o hotarare subita luata in noiembrie. Demonstratiile au adunat 400-600 de oameni, conform unor surse aflate pe pagina de Facebook a sustinatorilor parintilor, care au postat si fotografii de la demonstratii. In Oslo, sustinatorii familiei au iesit in strada in aceasta saptamana, impreuna cu un grup de persoane  care critica Barnevernet, si care protesteaza…

Vezi articolul original 374 de cuvinte mai mult

Obsesia noastră cea de toate zilele…


În vremea cînd eram trimis în delegație în adevărata Românie, acolo unde nu se prindeau bozgorii, nici sîrbii, sufeream de românită și ceaușită. Soarele răsărea de la București. Adevărul venea de la București, etc. La asta contribuiau secretarii de partid, primarii, miliția, Securitatea și alți români adevărați. La care a făcut apel tov Iliescu redenumindu-i de bună credință. Probabil că-i era rușine să spună de credință ortodoxă…

Același sentiment al inadecvării, al picării în importantele noastre probleme ce nu puteau fi înțelese de planeta asta meschină preocupată cu crize financiare, tehnică spațială, drepturile omului, artă și alte nimicuri am retrăit-o pe cînd stăteam prea mult timp în străinătate. Picarea în autohton se producea de cele mai multe ori brusc prin intrarea în aeronava întîrziată sau demodată a Taromului, aterizarea în lumea taximetriștilor bucureșteni de la Otopeni, un fel de pre-teroriști ce te răpeau cerînd răscumpărare în loc de plata serviciului de tip taximetrie.

A doua zi intram în obsesia noastră cea de toate zilele pentru că a gîndi diferit însemna a deveni alienatul societății, singura disponibilă. Mă aliniam cu troznete, bombăneli, proteste și frustrări. Și așa am rămas.

Mă bate gîndul că am ajuns din nou în faza asta. Cazul copiilor confiscați de un stat ne desparte cam pe aceleași principii. Din păcate. Niciun murmur în presa norvegiană. Dar la noi cutremure, proteste, nervi cu carul, amenințări, comunicate și răs-comunicate.

Ba nu ne ajung românii de acasă, îi raliem și pe cei de departe. Personal cred că e o obsesie prea mare pentru un caz prea mic.

Suntem virusați de propria noastră înțelegere a unui caz ce ne depășește. Puterea noastră de asimilare e blocată la nivelul al nostru, al meu, românesc, credincios, dragoste, dreptate, educație de tip autohton. Ce nu concordă cu românismul tradițional, creștinismul și legalismul nostru, este rău, inimaginabil, subversiv, fără inimă, anti-creștin, urît și injust, adică satanic. Și devine o obsesie.

Obsesia că la noi e mai bine, cînd nu e. Obsesia că noi știm mai bine, cînd situația stă exact invers. Obsesia că ce e românesc e cel mai bun. O fi așa dar nu în materie de educație, drumuri, nivel de trai, politică, investiții, ecologie, sănătate națională, transport aerian, fluvial, tăiere a pădurilor, curățenie. Cred că ajunge. Bine că la noi merge internetul de zbîrnîie. O altă obsesie.

Și pe deasupra invocăm Biblia, pe Dumnezeu și cultul nostru. De parcă doar noi avem așa ceva!