Cazul Bodnariu: un alt șibolet


Pînă și Wikipedia știe ce este șibolet: Cuvântul ebraic șiboléth înseamnă spic. Evreii din tribul lui Galaad, pentru a-i identifica pe cei din tribul lui Efraim (care nu erau deprinși să pronunțe sunetul ș), îi puneau să pronunțe șiboleth. Dacă pronunțau siboleth, îi recunoșteau ca dușmani și-i omorau (Biblia, Jud. XIII)

N-am crezut că se va ajunge aici. Sincer. Dar s-a ajuns. Probabil, dar ce spun eu, mai mult ca sigur, că se va analiza escaladarea cazului. În decembrie sau poate în ianuarie anul viitor vom vedea și vom citi despre cazul Bodnariu ca despre unul dintre evenimentele ce au marcat anul 2016. Nu vreau să explic ce și cum. Sunt încă destui care fac valuri, aruncă cu paradăici stricate și își umflă pieptul de vitejie. Și încă nu s-a terminat…

M-aș aventura să afirm că acest caz, catalogat drept unul dramatic, a luat o turnură mult prea disproporționată pentru ceea ce este, ce se presupune că este și ce este de fapt, în realitate. A devenit un indicator al credinței sau al necredinței pentru cei declarați credincioși. Unul al implicării sau a lipsei implicării politicienilor în viața concetățenilor lor. Și de ce nu, a devenit un bun subiect pentru media. După unii a devenit semnalul de alarmă al liberalizării Europei, ba chiar a lumii civilizate. După alții al înapoierii și primitivismului țării noastre. Totul este posibil, încă n-au auzit to, filmul încă rulează…

Mă gîndesc că acest caz a devenit, volens nolens, obiectul muncii cui vrei și nu vrei, al pasiunii fără stavilă în te miri ce domeniu. Pariez că se vor găsi și mici întreprinzători ce vor face bani buni pe cazul Bodnariu. Așa cum s-a făcut pe cazul celor 95 de teze afișate de Luther în 1517 și tipărite și vîndute de oameni care au știut să facă un ban cinstit. N-aș vrea să exagerez, dar parcă s-a stîrnit o acțiune ce nu se va putea opri așa ușor.

Dacă mă gîndesc bine, în lumea evanghelică, ba chiar în cea penticostală vor apare și reacții stîrnite de terțe personaje implicate în încercarea de soluționare a cazului Bodnariu. Și aici mă gîndesc la implicarea patriarhului ortodox de exemplu. Oficial biserica și credincioșii penticostali admit că Biserica Ortodoxă e biserică, dar neoficial, majoritatea penticostalilor nu cred nici măcar că baptiștii sunt pe calea cea bună. Ca urmare, e greu de înghițit și mistuit implicarea unuia considerat cel puțin eretic.

Cine știe, implicarea pro-Bodnariu poate mai coboară ștachetele unora. A penticostalilor pentru cei ce nu sunt de aceiași credință, dar prin fapte, adică prin implicarea în cazul Bodnariu unii și-au cîștigat libera trecere la mîntuire. Căci ce altceva îți poți asigura cu un astfel de șibolet.

Mă întreb ce personaje se vor mai implica. Cazul este unul deschis, public, oricine poate să se implice. Normal, partida pro-Bodnariu a făcut clar cine sunt adversarii, declarînd direct, ba chiar agresiv că șiboletul lor este ceva ce apără lumea de cei răi: homosexuali, lesbiene, dușmani ai familiei tradiționale, liberali și alți dușmani declarați ai lui Dumnezeu.

E clar. Cazul Bodnariu a devenit un alt șibolet, o parolă ce te lasă sau nu să treci dincolo, în lumea sfinților și al dreptății, îți garantează libera trecere la Dumnezeu. La fel ca și anticul șibolet/sibolet, cazul Bodnariu stă la vadul respectabilității și ești somat să te situezi pro sau contra. De asta depinde totul acum. În ochii unora, a trăi respectabil sau a muri în rușine depinde numai și numai de șiboletul Bodnariu.

De ar fi așa de simplu…

În realitate cazul Bodnariu a devenit o unealtă de presiune, de catalogare a celuilalt, de accentuare a alterității. Ar fi fost simplu dacă era o alteritate neînțeleasă. Dar este una neacceptată, respinsă și exilată. Un fel de oaie neagră. Și din păcate nu este vorba de perspectiva lui Dumnezeu ce a căutat oaia ce s-a pierdut deși mai avea 99. Aici este vorba de oaia respinsă intenționat, transformată la o adică în țap ispășitor. La cît de încinse sunt spiritele, la cît de radicale sunt sentințele și la cît de amplificată este miza acestui caz (era să spun conflict, dar m-am oprit…) nu m-aș mira să se ajungă mai departe de cît s-au gîndit unii. Mai lipsește o scînteie… Și atunci să vezi regrete, scuze și dezvinovățiri.

Aș mai adăuga că Norvegia nu a fost, nu este și nici nu o să fie dușmanul României. Dimpotrivă. Norvegia desfășoară la noi în țară proiecte de milione de euro în folosul comunităților românești, în scopul conservării și renovării moștenirii noastre istorice. Banii Norvegiei primiți pe gratis de români schimbă în bine locuri și oameni. Nu am vrea să rambursăm toți acei bani, nici măcar ca acești bani să fie direcționați spre alte țări. Chiar avem prea mulți bani și nu avem nevoie de banii lor?

Cazul Bodnariu ce i-au unit pe baptiști, penticostali, ortodocși, anteniști, băsiști și alte categorii de oameni cinstiți sau nu, nu este un caz al banilor. Cel puțin aparent. Este un caz de inimă, de pasiune nu pentru umilință, dragoste, întîietatea celuilalt și schimbarea minții, ci pentru conservarea unor valori, pentru apărarea unei identități și decredibilizarea altora. O fi apărarea bună, dar tot atacul rămîne cea mai bună apărare. Multă, multă, prea multă energie cheltuită. Nu pe ceva ce nu merită, ci pe ceva ce merita, dar drămuit, în lipsa de energie necheltuită în atîtea cauze bune și foarte bune. Căci, dacă tragem o linie, în final poate ne pomenim că am investit prea mult în prea puțin și la o probă a focului ne trezim că rămînem cu paie arse.

Pro cau contra riscăm să facem din cazul Bodnariu un șibolet ce (ne) costă prea mult. Timp, nervi, prieteni și dușmani.

Advertisements

22 comments on “Cazul Bodnariu: un alt șibolet

  1. Am vazut asta in alta parte. Nu prea am timp de bloguri dar sa spui ca este energie cheltuita pe degeaba cand e vorba de viitorul a cinci copii mi se pare a ignora realitatea.

    • maria, ce iei totul la derizoriu? cum n-ai timp? ai blogul tău…
      dacă ai fi fost mai calmă ai fi observat că nu este vorba de energia cauzei celor 5 copii. ci toată energia. pro şi contra.
      în plus am şi eu dreptul la o părere. e a mea. nu trebuie neapărat să fii de acord. dacă tot n-ai timp de bloguri ce n-ai zis je mon fiş şi gata… 🙂

  2. De ani buni se vorbește aici in Scandinavia de necesitatea unei treziri spirituale.Incet dar sigur bisericile creștine ,indiferent de denominatiunie ,au devenit instituții umanitare in care poți sa fi membru fără sa fi botezat.Cazul Bondariu nu este numai religios,el acoperă prin detaliile specifice,toată gama de încălcări flagrante de la drepturile omului pina la dreptul de a educa copii in propria Spiritualitate.Cazul Bondariu devine pe zi ce trece o posibila scinteie pentru Declanșarea unei treziri spirituale in Scandinavia si nu numai.Pare utopic?

  3. Astfel de articole nu doar ca te lasă cu un gust amar, dar îți și dovedesc cat de pasivi și ignoranți pot fi unii la suferința a zeci de mii de copii răpiți de barnevernet. Ca tot afirmai cat de mediatizat e cazul, ei poate ca ar fi trebuit atunci sa știi ca Bodnariu nu e un caz izolat. 10 000 de copii sunt luați din familiile lor și dați spre adopție, multi din ei luați din motive atât de absurde ca ai crede ca sunt bancuri dacă nu ar fi adevărate. Zi-mi și mie cum poți sta nepăsător după ce știi ca acești copii sunt luați fără dovezi, fără anchete în prealabil, fără a se oferi consultanta părinților. Zi-mi cum poate sa nu te doare după ce vezi videouri cu copii veseli și plini de viata în mijlocul familiei și apoi aceeași copii după adopție triști, deprimați, fără speranța. Zi-mi cum dormi noapte când știi ca astfel de lucruri groaznice se fac de o organizație privata, comerciala, ceea ce e barnevernet ul, pentru mai multi bani în sac și mai multe putere asupra societății, dara ca statul sa aibă vreo putere sa intervină. Zi-mi, ca sa știm și noi astialati secretul, ca și noi vrea sa ne punem capul pe perna fără sa avem goluri în stomac, fără sa ne fuga gândul mereu la toată trauma ce e simțită de atâția copii nevinovați într-o tara presupus civilizata.

    • ioana,

      1. prea vrei ca toată lumea să fie ca tine.
      2. calmează-te,
      3. privește situația mai obiectiv.
      4. dacă ai chef de bătaie, bate-te cu autoritățile ce sunt mai aproape, dacă trăiești în românia. de ex cu direcția pentru protecția minorilor.
      5 de ex ai făcut cîțiva ani de voluntariat într-un sistem de stat ineficient, corupt și nedrept. eu am la activ vreo 6.
      6. nu cred că dacă fac gălăgie mai mare o să fac treabă mai multă. poate am darul rugăciunii… spre deosebire de alții care au darul strigării și rugăciunii pe la colțurile ulițelor să fie văzuți. ce zici?
      7. cum pot să te ajut?

      • Ma faci sa rad de lucrurile care te dor pe tine. Faptul ca nu îmi trec e-mailul nu înseamnă că îs mincinoasă, inseamna ca nu vreau ca stalkerii ca tine, interesați pana și de unde am eu acces la net, sa îmi știe e-mailul.

      • în primul rînd îți ascunzi identitatea, eu nu.
        în al doilea, e un semn de minimă decență să spui cine ești, sau să te faci cunoscut cine ești. mai ales dacă ai o identitate in christos.
        în al treilea, nu ai ascuns, ci ai mințit. nu este emailul tău. dacă ți-l dădeai, cum fac mai toți comentatorii, ce crezi că se întîmpla? nu răspund pe mail, ci pe blog. ăsta e scopul răspunsului pe blog, ce are opțiunea asta. n-am făcut niciodată cunoscute adresele celor ce au comentat, pozitiv sau negativ.
        în al patrulea, ce ai de ascuns? eu am două bloguri și mi-am trecut și numărul de telefon. oricum oricine poate să-l afle.

      • Ok, am ales sa imi ascund identitatea, si care-i problema? Din cauza ca field-ul e obligatoriu am trecut un e-mail sa fie, care te lasa sa stii ca nu e un e-mail real, sa nu te simti mintit.
        Dar vad ca iti place sa te legi de fleacuri, si in ce priveste cazul bodnariu, si in cazul de fata.

  4. Aceasta situație a format doua grupuri distincte aflate in aparent conflict …cei care se roagă si cei care manifesta…scopul este același…oare chiar are rost conflictul?

  5. Rezolvarea , domnule profesor , eu o vad in felul urmator , si poate asa se va intampla :

    Am inteles ca acum copiii sun tin grija unor parinti ,,de imprumut” … La un moment dat , copiii cei mari ( 9 ani si 7 ani , din cate am inteles) sa fie pusi sa aleaga :

    – Ce alegeti , vechea familie sau aceasta famile noua ?

    Simplu, nu ? Oricum , si in Romania exista o lege care ii pemite copilului , dupa implinirea varstei de 10 ani , sa aleaga cu care dintre parinti(in caz de divort) vrea sa ramana. Asta inseamna ca societatea recunoaste ca la varsta de 9-10 ani copilul are discernamant …

    Atunci ar fi atunci …

  6. Am deplina convingere ca evanghelici romani vor fi folosiți de Dumnezeu pentru o mare trezire…poate cazul Bondariu e si un test la unitate a celor din străinătate si a celor din țara…un test pentru alianța Evanghelică…Scandinavicii nu sint nici supraoameni si nici un model demn de urmat …sint oameni cu bune si cu rele avantajati de geografie…infrastructura economică ,socială ,culturală din Scandinavia este ideală pentru începutul unei treziri spirituale cu efecte globale…deocamdată se discuta din extreme între evanghelicii romani…eu fac parte intr o biserica suedeza penticostala cu membrii suedezi si pot sa spun ca evanghelicii romani sint apreciați aici si apreciați pentru misionarismul spontan…aici nu e bine sa vorbești despre Dumnezeu decit la biserica ,in rest deranjezi…eu sint optimist si cred ca a venit timpul nostru pentru lucrarea lui Dumnezeu.

    • în 89 o soră penticostală din suedia a prorocit că românia va fi placa turnantă a europei în materie de misiune.
      poate a venit timpul
      în 1992 un frate din anglia a spus că noi românii îi vom învăța pe ei adevăratul creștinism.

      ce pot să spus acum este că noi românii am devenit foarte materialiști. inclusiv eu.

  7. Atunci cind mergi ca misionar intr o anumită țara trebuie sa înveți limba tării respective.Misionarismul in Europa este diferit ,Europa trecând de la un creștinism cel mult protestant la secularism…vorbesc despre vest.Pentru a face misiune creștina in vest ai nevoie de a cunoaște mentalitatea, modul de gândire a acestor națiuni care cu ajutorul statului asistent au ajuns in stadiul actual de necredință si automat de pervertire a vieții firești.Evanghelicii romani fiind împrăștiați in toate aceste națiuni,la origine fiind interese economice,au ajuns sa cunoască nu numai limba ci si modul de gândire a acestei părți de lume. Sint atit de multe detalii de dezbătut pe aceasta tema! Da ,din perspectiva profetică atit cea biblica CIT si din profețiile contemporane România se apropie de împlinirea unei mari misiuni spirituale.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s