Puterea ipocriziei


De la apostolul Petru pînă la cel mai mărunt (dacă pot să mă exprim așa…) credincios al tagmei creștine, cu toții ne-am confruntat cu ipocrizia. Modelul biblic uzitat și deja demonetizat este cel al fariseului pios ce-și face publicitate. Au fost, sunt și vor exista farisei. Am fost, sunt și voi fii fariseu. Cu voie sau fără de voie.

Ipocrizia e frumoasă. E frumos, cum adesea se spune prin biserici să fie observată pioșenia. Religiozitatea dă bine. Asigură personal că sunt în trend și asigură grupul că n-am plecat la ăialalți. Oricare ar fi ei. Sau ele. Nu facem distincție.

Ipocrizia alias fariseismul (observați că șmechera și-a făcut deja operație de schimbare de sex?) dă dependență. Se începe cu o doză mică și nevinovată (chiar?) și apoi pentru că nu mai are același efect, se mărește doza. Se dublează, se triplează, se ridică la patrat de fiecare dată. Individual sau și mai bine, în grup. De obicei în grupuri mari. Dependenții nu se încurcă cu grupurile mici și de aceea le subminează. Sau le desființează pentru că ele le subminează efectul personal în grupul mare. Ba mai mult, le pune la îndoială efectul pe care-l lasă în grupul mare. Pentru ei este extrem de periculos să existe un model alternativ. O altă personificare a lui Isus și ucenicii ce nu se supune legii lui ipocrite econstituie subminarea întregului eșafodaj al puterii riguros gîndite și temeinic implementate. Ar constitui falimentul în nuanța sa cea mai sumbră.

Așa că ipocrizia feriseilor moderni își arătă colții, dar nu oricum. Cealaltă parte trebuie să se recunoască învinsă. Să facă pocăință publică, adîncă, amară și definitivă. Pentru că, nu-i așa, cum s-ar putea spăla rușinea, pericolul și oprobiul justificat de o înfrîngere în fața unuia/uneia/unora ce nu sunt atît de religioși ca mine. Sau ca tine?

Dar această afacere internă este întrecută, aparent, de una externă, dar la fel de periculoasă. Manipularea, la fel de exhibiționistă a distincției dintre păcătoși și păcătoșii.

Se vehiculează că Dumnezeu ne iubește pe toți. Dar pe noi mai mult. Cu toate că suntem sfinți, ne dăm seamă, dacă avem un dram de conștiință (nu vă garantez că toată suflarea creștină autohtonă are așa ceva…), că suntem și păcătoși. Pavel, bietul, se lăuda că el ar fi cel mai mare. Nimic mai greșit în Scriptură! (nu-mi săriți în cap, era o figură de still…)

Și facem distincția clară că deși suntem păcătoși și iertați, ăialați (numiți dvs. cine, care) sunt PĂCĂTOȘII.

Iremediabil pierduți. Și aici nu mă refer la lume sau la ceea ce înțelegem noi prin lume. Aici mă refer la oricine altcineva ce nu este ca mine, nu crede ca mine, nu are o Biblie ca mine, nu se îmbracă ca mine, nu se tunde ca mine, nu are gusturi artistice ca mine, nu citește ce citesc eu și nu scrie cum scriu eu. Nu se uită la ce mă uit eu, nu are corbanul meu și nu consideră spurcat ce eu consider spurcat. Un fel de a spune, Dumnezeul tău nu este (ca) Dumnezeul meu sau mai bine zis, pe înțelesul tuturor, Dumnezeul MEU nu e dumnezeul tău.

Și așa l-am desființat sau am desființat-o. Logic. Legic. De la origine. De la Geneza pînă la Apocalipsă. Din copertă în copertă. Ba chiar dincolo de ele. Sau mai ales și în primul rînd în afara lor. Alb, negru, gri, nu mai contează.

Nu am vrut să dau referințe biblice. Știu că e inutil. Pentru simplul motiv că nu contează textul, ci interpretarea. Pentru că indiferent dacă susținem că eu cred în interpretarea literală a Scripturii, pentru mine literal înseamnă ceva ce nu înseamnă și pentru altcineva. Ca să nu ne apucăm de o treabă mult mai complicată referitoare la practică: noi facem așa, voi faceți greșit.

Ca urmare nu fac apel decît la rațiune și simțire, la conștiință și la istoria personală. A mea în primul rînd. Dar nu a mea afișată fariseic cu statut de ipocrit șef. Mai discret. Pentru simplul motiv că puterea ipocriziei nu se pierde-n zare printr-o declarație autoritară ca un demon exorcizat. Ea trebuie slăbită gradat, continu, serios. Nu de alta, dar dracii se distrează copios atunci cînd pe scenă mă produc cu un număr fariseic. Credeți-mă, știu ce vorbesc.

Advertisements

2 comments on “Puterea ipocriziei

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    Alex Nadaban despre ipocrizi, sau, in termeni biblici, despre fariseism, cea mai teribila molima care bintuie mediile religioase de orice culoare.

    • Fariseul prin excelenta este un rațional…cred ca lucrurile sint mult mai simple…sint situații…asemeni preambulului răstignirii Domnului Isus…cind Poziționarea intr o. tabăra sau cealaltă tine de bunul simt al simplității…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s