Mesele, masele și elita religiei


A rămas în istorie replica unui celebru personaj din Timișoara, numit parcă Marcu, ce nu voia să demisioneze din mai știu eu ce consiliu al revoluției de la 89: Mesele mă vor! Masele îi scandau numele, el era pe val. A dat mîna chiar cu cancelarul Germaniei H. Kohl. Ceea ce nu l-a împiedicat pe cancelar să fie judecat și condamnat pentru corupție. Cineva trebuia să se sacrifice pentru banii ăia… Elita dădu mîna cu prostimea ridicată la rang înalt. Ambele erau susținute de mase.

Replici celebre prin părțile noastre, cît se va mai citi Costache Negruzzi, referitoare la prostime și elite: Mulți, da proști. Proști, da mulți! Negruzzi scria în secolul XIX despre ceva din secolul XVI, dar preocuparea pentru raportul mase/elită este mult mai veche, după cum prea bine știm.

Chiar și viața lui Isus Cristos se înscrie în această paradigmă. Un outsider al sistemului religios, Isus este căutat de mase, dar și de elite. În cele din urmă, asemenea multor tineri promițători, este trădat de unul din fanii apropiați, vîndut elitei, judecat, condamnat și executat cu acceptul maselor manipulate. Cu toate astea Isus și-a dat viața pentru mulți pentru iertarea păcatelor.

Dar și Isus a avut un cerc al ucenicilor favoriți: Petru, Ioan, Iacov. Era de-al maselor, dar nu admitea anonimatul, nici o identificare iluzorie propusă de mase sau elite. Interogat cu privire la identitatea sa, Ioan Botezătorul le spune tuturor, inclusiv elitelor cine este și cine va fi cel ce vine după el, dar este înaintea lui. Nici elitele, nici masele nu au priceput ce trebuia. A cui o fi vina? Dar chiar trebuie să fie cineva vinovat?

Cert este că totdeauna sistemul religios a fost acaparat și exploatat de elite. Chiar dacă, logic, nu, și elitele s-au ridicat de undeva de jos. Fariseii, cărturarii, preoții și leviții din vechime își găsesc și azi echivalentul. Culte, școli de teologie, biserici sau centre simandicoase îl pun pe Isus undeva. Mai aproape sau mai departe de mase. Și masele-l percep pe Isus Cristos cînd ca pe un prieten, cînd ca pe un Dumnezeu distant, undeva sus, departe, fiind nevoie de Maria, de sfinți și de preoți (din nou!) ca să ajungă în fața sa. Oare de ce s-a rupt catapeteasma Templului din Ierusalim cînd Isus și-a dat sufletul pe cruce?

În ciuda sau tocmai din această cauză, elitele religioase și masele se află mai tot timpul într-o tensiune. Ea poate fi benefică, generînd lideri dedicați sau poate fi malefică, generînd lideri cu un picior în iad. Și atunci să te ții!

Uneori stau și mă gîndesc la subiectul ăsta și nu reușesc să-i dau de capăt. Pînă unde merge sacrificiul? Cine ar muri pentru mase? Îmi aduc aminte de Ilie care  a dres altarul lui Dumnezeu împreună cu copiii lui Israel și doar după aceea a venit ploaia minunată. Dar și de acuzele lui Ștefan cu privire la uciderea prorocilor.

Mulți, da proști? Proști, da mulți? Sau altceva?

 

Advertisements

6 comments on “Mesele, masele și elita religiei

  1. Ceea ce voi spune imi suna , in primul rand , mie ! Nu vreau sa se inteleaga ca eu ma conformez ! Nu , deloc , fac pe dos , iar aceasta , din cand in cand , doare . Atunci cand am indrazneala sa ma privesc in oglinda sufletului, atunci doare :

    Pana unde merge sacrificiul ? Pana la capat ! Care este capatul ?

    – Tata , iarta-i ca nu stiu ce fac !

    Cine poate , oare ?

    Acestea fiind spuse , s-ar putea ca cei 144 000 ai lui Dumnezeu din Apocalipsa sa fie chiar 144 000 de mii , iar eu , deocamdata , cu toata sinceritatea , nu ma numar printre ei .

    p.s.

    Stiti , domnule profesor , acum destul timp , dupa patru ani de studiu intens , la terminarea facultatii de teologie , am ajuns la concluzia ca eu nu-L iubesc pe Dumnezeu ! La inceput m-a durut , si m-am chinuit sa inteleg …., si am inteles intr-un final , dar nu cu mintea mea , mi-a fost trimis de undeva un gand , am inteles ca in momentul cand iti pui in minte si-n suflet sa-L iubesti pe Dumnezeu , abia atunci constientizezi cat esti de departe : departe de El , departe de semeni , departe de tine … Si-o iei incet , incet …. , poate vreodata …. se va intampla ! Dorinta de iubire te mana inainte … Unde ? Doar Dumnezeu poate sti .

    • domnul betea florin, nu știu dacă mă credeți, dar exact la dvs m-am gîndit cînd m-am întrebat cine va reacționa la acest post. există multe, adînci și incomode întrebări care ar trebui să ni le punem. cel puțin unii dintre noi ne gîndim la ele. cine nu se gîndește, ferice de cei săraci cu duhul c-a lor este împărăția…

      • Si in ceea ce-i priveste pe ceilalti m-am linistit , domnule profesor ! M-a ajutat un alt profesor , mai de-o varsta cu mine , Ionut , de filosofie . Raspund cu raspunsul lui :

        ,,Daca ii ajuta sa faca binele , poate pentru ei e de-ajuns ….”

        Dac-ati sti cat de mult m-au marcat aceste cuvinte …Am ajuns sa-i privesc cu bucurie , pana si pe cei care-si dau cu Biblia-n piept ii privesc cu simpatie . Numa sa nu mi-o tranteasca mie-n cap 🙂 Ca atunci cad sub incidenta primului meu comentariu ! 🙂

      • ferice de cel ce…
        fericirea este mîntuire și mîntuirea este fericire. de aia avem așa puțină fericire aici ca să nu murim de fericire? și în final cu mîntuirea 100% vom atinge fericirea absolută? și se moare pentru asta?
        întrebări…

  2. Eu nu cred in fericire absoluta ! Absolut inseamna o limita ! Chiar daca sustinem ca absolut inseamna fara limita , perceptia noastra vrea sa atinga acest fara limita , si uite cum se stabileste limita la care ne dorim sa ajungem !

    De ce avem atat de putina fericire ? Din nou perceptia ne joaca feste , impunand o limita care sa ne faca sa ne concentram pe viitor , lasand prezentul prada trecutului …

    Cat despre mantuire , eu o vad ca pe-un proces evolutiv : acolo , aici , dincolo … Unii o traduc prin reincarnare , eu o numesc desavarsire , o continua dezvoltare a sufletului pana la contopirea cu divinitatea … ,,Folcloristii biblici” ne prezinta raiul/iadul ca pe-o finalitate ! Pe mine nu ma multumeste un asemenea raspuns . Luam varianta ,,extra” :

    Ajunge robul lui Dumnezeu , Florin , in rai , si o ia hai-hui pe ,,strazi” , zambind fara motiv , canta de-i sar amigdalele melodii de lauda si biruinta numai pentru faptul ca e in prezenta lui Dumnezeu , fiind acum rob al iubirii neconditionate … Si totusi , e o iubire conditionata de Dumnezeu , iar in acel moment in care apare un conditional nu mai exista inertie ci o continua dezvoltare , noi experiente , noi trairi , noi …., noi ……, pentru ca nimic nu se opreste in loc ci totul se desavarseste intr-o continua traire !

    Cum ? Habar n-am , doar ca stiu ca nu e cum incearca sa ,,mi-o vanda ” multi !

    • și pe mine m-au surprins viziunile unora limitate ale raiului. dar acum avem limite. atunci nu vom mai avea atîtea. dar vor fi unele pentru că nu vom fi dumnezeu. cînd îl apuci pe dumnezeu de un picior și ești fericit un pic îți închipui cum ar trebui să fie cînd vei fi cu el/ei în slavă. săracă închipuire, dar benefică. ne aruncăm, vorba lui pavel înainte pentru a ajunge acolo…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s