Le roi est mort, vive le roi!


Regele a murit, trăiască regele!

N-am înțeles prea bine lozinca asta. Dar era vina mea. Nu înțelegeam de ce se striga unui rege mort să trăiască. Evident nu prindeam succesiunea evenimentelor. Un rege a murit și un alt rege se urca pe tron. se striga că a murit regele ce domnea și se ura următorului rege să trăiască. Era foarte normal. După un rege mort, loialitatea trecea de la cadavru fără putere la un conducător viu ce deținea puterea. Nu făceai asta, plecai sau mureai.

Dar astăzi nu voi trata un conducător, fie el mort sau viu. Voi trata o instituție: școala duminicală.

Cu toate că sunt specialist trebuie să recunosc că n-am făcut eforturi să caut cînd a apărut instituția. Bănuiesc, nu dovedesc, că a apărut în urma Reformei. S-ar putea să greșesc și să fi apărut înainte sau după. În esență n-are prea mare importanță. Important este că ea exista în Biserica baptistă. Era pentru adulți. Exista una și pentru copii, la alt nivel. Să fi existat una și în Biserica penticostală? Poate. Dar la ce ar fi servit?

În prima biserică baptistă (la care am participat) treaba era forte serioasă. Se făcea o pregătire luni seara, pentru duminica ce urma. Veneau oameni din județ pentru așa ceva. Școlile duminicale erau o încîntare. La subiect. Concise. Nimeni nu bătea cîmpii. Duminica te uitai în sală și știai că o să fie o școală duminicală bună dacă era prezenți 4-5 oameni ce aveau ce să spună, ce studiau și ce se exprimau corect, cursiv. Erai edificat, inspirat, hrănit, mulțumit.

Evident, pe vremea aceea în afara calendarului cu lecțiile nu prea existau prea multe materiale ajutătoare. Un dicționar, o concordanță, un mai știu eu ce, Biblia și mult studiu. Dacă mai aveai o carte cum ar fi Istoria culturii și civilizației a lui Drâmbă, o Biblie americană sau cine știe ce teologie scăpată de vameși erai doctor. Vorba vine…

După 1989, la aproximativ 10 ani unii au mutat școala duminicală peste săptămînă. A devenit studiu biblic. Dar a picat conlucrarea bisericii. Eventualele întrebări. Unii au împărțit școala pe grupe de vîrstă. Logic, dar s-a fragmentat biserica. Nu mai era efectul acela țintit. Și au apărut materiale noi. Manuale. Inclusiv pentru școala duminicală. Dicționare. Cursuri. Scrise sau facultăți cu cursuri.

Au absolvit unii facultăți de teologie. Aici sau aiurea. În plus s-au descentralizat programele de școală duminicală. Pe lîngă uniune, existau (probabil că mai există) biserici cu propriile programe de școală duminicală. Și au apărut bisericile fără școală duminicală.

La ce o fi fost bună școala duminicală? Ceva mai demult, la informare, edificarea credinței, la uniformizarea credinței. Gardurile, limitele, granițele erau bine trasate și orice depășire era sancționată. Imediat de obicei. Am fost martor unor asemenea admonestări publice. De exemplu cineva, convertit recent a fost îndemnat să contribuie la o școală ce trata intrarea lui Isus în Ierusalim. Nu, măgarul pe care călărea Isus nu era un semn de ocară. Nu nu era rușine, dimpotrivă. Altă dată cineva îndrăznise să o ia pe lîngă Sfînta Treime. De la amvon a fost corectat instantaneu. Și-a dat seama că a greșit. Asta e.

Cert este că la ora actuală instituția școlii duminicale trage să moară. De ce? Există o rațiune practică: nu mai este necesară. Materiale sunt berechet. Google îți dă într-o fracțiune de secundă ceea ce n-au visat înaintașii noștri, și nici noi, acum 26 de ani. Doar că Google sau omonimii lui nu corectează, nu atrage atenția, nu descoperă erezia, nu direcționează ca un învățător de școală duminicală calificat. Și școala duminicală își trage cu greu suflarea. Poate este ultima.

Fără îndoială că în stadiul actual nu se va încerca resuscitarea unei instituții muribunde. Sau mă înșel? Cine are resursele, chemarea, dedicarea nu numai să strige, ci să investească în ea și să strige: Școala duminicală a murit, trăiască școala duminicală!

 

Advertisements

2 comments on “Le roi est mort, vive le roi!

  1. Ar fi tare , domnule profesor , daca la scoala duminicala s-ar trata texte controversate de pe google , sau carti controversate , sau filme ( Codul lui Da Vinci , Pactul cu Diavolul , Moise ) . Cred ca ar fi plina sala pana la refuz ( eu , ortodoxul , cu siguranta as fi in multime).

    Cred ca noua orientare a unei scoli duminicale ar fi aceea de aparare a credintei , de invatare a oamenilor cum sa-si pastreze identitatea intr-o lume care te convinge ca trebuie sa ti-o anulezi pentru a fi cu adevarat om …

    p.s.

    Cand eram in facultate , aveam un profesor care venea la seminarii cu texte decupate din ziar , din carti profane , sau o data am mers impreuna la un film(am inchiriat sala atunci , toata facultatea de Teologie a mers atunci , sala a fost plina , au iesit in castig propietarii cinematografului). Pentru cei cu minti incuiate era o corvoada seminariul(ii auzeam inainte de curs cum se lamentau:,, – Iar vine asta cu ziarele lui ! ” ) , pentru ,noi ceilalti , era o bucurie , pentru ca ne era permis sa evadam cu mintea pana la stele si inapoi ,normal , in limita doctrinei ! Cel mai frumos a fost pentru mine ca am invatat pe bune sa ma raportez , prin prizma invataturii , la societate , la politica , la cazuri umane disperate … Am invatat cat de fragil e echilibrul dintre a vrea , a face si a fi …, si , cel mai mult , ce inseamna cu adevarat religie !

    • am avut și eu un prof ce își ducea studenții la galeria tate…
      școlile duminicale sunt aidoma clasei cu prof. mai e cîte unul ce vorbește o oră întreagă că atunci are ocazia…
      subiectul este știut dinainte, este un tipic fără de care nu se poate cu o rugăciune, un text sau două, un titlu și un așa-zis verset de aur. Apoi se brodează pe subiect. după 26 de ani de libertate, greu mai se găsește ceva nou de spus.

      aveți perfectă dreptate cu tratarea subiectelor fierbinți ale zilei, dar de obicei astea se înfierează în predici de cele mai multe ori fără să se sugereze soluții. doar se critică.

      m-aș fi așteptat la o pastorală, o ieșire stil conferință de presă cel puțin a unui episcop al locului în cazul berevoiești. mi se pare mie sau n-a fost nimic?

      biserica parcă se exclude din viața publică. nu oferă soluții, nu dă îndrumare. reacția neavizatului este însă că lui dumnezeu nu îi pasă de creația sa. și atunci apar falșii eroi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s