De ce postează unii ce postează?


Mda, îmbîrligat, nu? Nu!

De ce postează unii ce postează? Pe bloguri. Pe feisbuc. În comentarii.

Pentru că fiecare postează ce vrea. Că doar nu postezi ce nu vrei. Dacă nu vrei să mai postezi ceva, dai delete sau edit și te rezolvi. Așa că nu-i cu da sila. E cu da voia.

Care o fi legătura între statutul persoanei ce postează ceva și postul în sine, putem discuta ani lumină. De exemplu, recent un tînăr foarte fotogenic s-a lins pe bot (la figurat) de un job public. Sexi, finuț, dar cam expus. Dezavantajul său.

Pe de altă parte există alte persoane care se afișează în posteriorul gol al inteligenței personale de parc-ar fi un mascul de babuin încins de un cîrd de femele dornice de amor nebun pe crengi unduitoare. Na, c-am zis-o! Nu mai e cazul să dau exemple concrete, că le știm.

Nu cu mult timp în urmă o persoană feminină ce conducea o importantă adunare a țării avea la activ mai știu eu ce poziție de miss, ba o altă blondină pozase la nudul, mai mult sau mai puțin gol, prin niscaiva reviste serioase pentru delectarea ochilor. Vorba unor specialiști făcuți la apelul bocancilor, ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place. Mă întreb totuși dacă Satana are vreo obiecție… cu privire la frumusețe, bineînțeles.

Apoi consider că la vremea tinereții se fac multe greșeli pentru că, nu-i așa, dacă nu le faci, din ce să înveți? Așa ca toată lumea, am făcut greșeli cu tona, deci am de unde ierta. Ca să nu mă înham la un complex de inferioritate… Se întreabă unii de ce postează fetele poze mai pozoase. Păi de ce nu? Toată lumea le spune că sunt frumoase, nu-i de mirare. Ar fi de mirare dacă n-ar posta. Mie mi se pare destul de anormal ca după ce îi spui cuiva vreo 16 ani că e frumoasă, să te enervezi că observă și alții același lucru. La fel și la băieți.

Și ca să nu vă dați ochii peste cap cu standardele mele liberale, vă amintesc de cîte prostii, imoralități, dezinformări, minciuni, calomnii, răutăți de tot felul și multe alte cacofonii în ale moralei și conduitei postează postacii, așa-ziși bine intenționați, puri, dedicați, transformați, închinați, îndreptați și  auto-cocoloșiți ba de eul personal, ba de vreunul colectiv.

Baiul nu mi se pare că e la tineri, ci la noi, ăștia mai bătrîni ce ne afișăm cu pretenții declarate drept principiul unic al frumuseții, de fapt o urîțenie personală cu care ținem morțiș să învingem fără drept de apel. Impun ceva ce mi se pare (doar) mie frumos? Ce mi se pare mie frumos, nu este întotdeauna un absolut. După cum știm cu toții fiecare cioară-și laudă puiul. Și fiecare mamă e cea mai frumoasă femeie din lume. Nu cred că fac(em) excepție.