Păcatele copilăriei și PSD-ul


Prin clasele 3-4 dădeam o lucrare la mate, o dată pe trimestru. Era perioada trimestrelor. Probabil și la română, dar cu româna n-aveam probleme. Caietul, că într-un caiet scriam, se numea caiet de lucrări de control. Ne controlau. Era un fel de teză. Poate ne aclimatiza cu tezele ce urmau să apară din clasa a 5-a. Cert că ai mei trebuiau să semneze că au luat la cunoștință de nota respectivă. După ce ce era corectată lucrarea, primeai caietul, îl duceai acasă, îl arătai părintelui ce trebuia să semneze de luare la cunoștință, după care caietul revenea la școală unde învățătorul meu se uita să vadă dacă era semnat. Apoi caietul poposea într-un dulap încuiat pînă în trimestrul următor.

Nu îmi plăcea matematica. Dar îmi plăcea desenul. Așa că vă dați seama ce se întîmpla. Semnătura mamei era mai simplă, mai scurtă, pe cînd cea a tatei era mai complicată și mai lungă. Prima era un C.Năd… a doua un fel de Hădăban cam rotund și lăbărțat. După cîteva încercări pe o altă foaie m-a ieșit un C.Năd destul de verosimil pe care l-am aplicat pe foaia de mate cu creionul. Dacă aș fi făcut același lucru cu stiloul ar fi fost un dezastru.

Țin minte că verificînd semnăturile învățătorul deschise caietul meu, făcu ochi mari și mă întrebă cine a semnat. Mama, veni răspunsul. Se mai uită o dată și gata. Mă trecuseră poate sudorile. Dar a ținut.

Cine să se mai gîndească că și lucrarea viitoare va trebui semnată? Aia era peste un alt trimestru! Pînă atunci eram scăpat. Scăpasem de muștruluiala parentală. Life goes on. Dar pentru cît timp? Așa e cu păcatele copilăriei. Ești copil naiv. Vrei să scapi, chiar și pentru cîteva ore, zile și amîni deznodămîntul. Pentru asta faci te miri ce.

PSD a încercat cu OUG 13. Să scape hoții. N-a mers. Încearcă cu legea grațierii. Un alt fel de OUG. Tot cu hoții. Tot un fel de minciună. Tot niște păcate. Mai nou se încearcă reducerea amenzilor pentru tăierea pădurilor. Susținătorii acestor reduceri vin chiar dintre boșii silvicultorilor. Directorul Romsilva a declarat că abaterile disciplinare ale personalului silvic trebuie sancționate conform Codului Muncii si nu suplimentar, sancțiunile pe OUG 51/2016 fiind foarte mari raportat la salariul personalului silvic. Din cauza acestei ordonanțe personalul de teren are tendința de a părăsi sectorul silvic. Adică bossul Romsilva a cerut ca silvicultorii hoți să nu mai raspunda penal, ci să fie sancționați doar administrativ. Aceiași simptomatică ca și în cazul OUG 13 și a legii ce o înlocuiește.

Cum știm cine a dat liber tăierii pădurilor și știm cine a ajuns în poziții de conducere stau să mă întreb dacă PSD-ul se află la vremea păcatelor copilăriei ce trebuiau să dispară după peste 20 de ani de democrație. Mă mai întreb dacă cumva suntem la fel de creduli ca învățătorul meu de acum mai bine de jumătate de secol. Și mă mai întreb ce urmează în acest joc prostesc al PSD-ului. Ba chiar mă mai întreb cine se va molipsi de astfel de păcate ale copilăriei, cu alte cuvinte cine va mai da în mintea copiilor?

Stînd cîta strîmb, dar judecînd drept, totul pare o mare hoție, la drumul mare. Ne cred proști? Sunt ei chiar atît de proști încît cred că nu se vede? Uitîndu-mă la unele manifestații ale PSD-ului și la ce zic oamenii ăia îmi dau seama unde ne-a dus sărăcia, dresarea cu statul la coadă și pomana electorală. Dar nu pot și nu vreau să înțeleg hoțiile și hoții. Și enumăr cîteva: dispariția flotei, devalizarea unor bănci, a unor fonduri de investiții, caritasul, privatizările frauduloase, autostrăzile proste și scumpe (pe modelul Scumpo, ești o proastă!), voturile morților, angajarea amantelor și a rudelor în funcții grase, studiile obținute pe bani sau influență și multe altele.

Cînd mă gîndesc la păcatele astea, nu prea știu cum o să fie ele iertate și uitate. Parcă ne-au intrat în sînge și nu mai distingem între bine și rău. Păcatele trebuie însă iertate și uitate. Nu știu cum se va putea uita că România este o țară de hoți. Nu doar cu hoți…

S-a dus Vadim, Antonescu era un criminal de război, legionarii au dispărut. La noi nu există o dreaptă extremistă la care stînga să reacționeze. Ca urmare stînga face ce vrea. Și nu există nici măcar o dreaptă. În condițiile astea eu mă întreb dacă chiar există ceva drept în România… Încep să mă îndoiesc.

Advertisements
By Alexandru Nădăban Posted in 2017

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s