Jungle VIP


Perfectio in Spiritu

N-am înțeles niciodată de ce penticostalii se adună cu noaptea-n cap, să participe la așa-zisele „nopți de veghe” ? Am cotrobăit prin istoria creștinismului și am găsit: Iisus s-a rugat în grădina, când uceinicii erau mai somnoroși/ somnambuli decât treji, mai alegeau creștinii să facă serviciul divin în clandestin, de preferință noaptea, când autoritățile romane(sau comuniștii ) mai puneau și ei geană pe geană.

Și-așa, mai se justifică nopțile de veghe în asta vreme, când nimeni nu-ți mai are treaba unde și cui te rogi? Când participam la astfel de întruniri, la bisericuța noastră de țară, mai erau unii dinafară, care mă întrebau cu oarecare răutate: Da-ce dolgoziți voi acolo noaptea? Jugăniți pruncii și-i dați ca jertfă… Chiar dacă nici el nu credea asta, suna bine, cea mai bună jignire, veghe asta bârfă de pe vremea lui Celsius.

Încerc să descriu anatomia „Rondului de Noapte”, la care am participat și eu. Penticostalii au o teologie…

Vezi articolul original 134 de cuvinte mai mult

Colcăiala corupției


Dacă mai e cazul să se spună, hai:

Învățămîntul este cheia guvernării și corupției în țara asta. Actualii guvernanți nu ar fi putut deține funcțiile necesare dacă nu aveau studiile potrivite. Studii pe care le-au făcut în locații ciudate (băile herculane de exemplu…). Învățătura s-a lipit de ei ca apa de rață. sau ca gaura de vierme 🙂

Au studiat pe hîrtie pentru a obține doctorate ce le-au dat dreptul să dea doctorate, să ocupe posturi bine plătite și să fie atît proști cît și corupți.

Dar nu ei au dat tonul corupției în învățămînt. De la educatoarea ce favoriza copiii importanților, de la proful pentru care contau alte cerințe în afara învățăturii și disciplinei, abramburicile și năstașii ce au dat și favorizat mita sub formă continuată, de partid sau nu, ne-au dus țara de rîpă.

Și ce este mai grav decît staționarea în haznaua corupției în care se bălăcesc deopotrivă partide și lideri de mucava, mici sau mari hotentoți ai culturii, puterii și artei române. Pentru că nouă nu ne place mirosul și compania lor, dar ei fac totul pentru a ne ține captivi blestemului imposibil de rupt prin cosmetizări de circumstanță.

Mircea, Vlad, Mihai, Tudor sau Cuza în zadar își arată umbra la Cozia sau aiurea. Umbrele lor sunt neputincioase în fața canalelor de televiziune a viermilor înglodați în lumea lor ideală: o Românie sclavă, roabă perpetuă asemenea perpetuei servituți la care poporul român a fost supus în Transilvania de năvălitorii ce-și mîncau carnea de sub șeile cailor.

Ironia sorții ne impune să cîntăm împreună, la ocazii speciale, imnul ce îndeamnă la trezire. Dar eroii noștri sunt morți, iar mormintele nu se mai deschid spre liberarea sufletelor asuprite. Suntem un popor de zombi.

Cine știe, poate ar trebui să ne schimbăm din nou imnul: flori de mucigai sau cine știe, viermi pe note.

Viermi călători

Viermi călători, înaripaţi, pe roate,
Viermi cărora li s-a repartizat
Un cimitir mai nou
Şi mai modern;
Valuri de viermi,
Cadavre vechi mutate
În mai ambigua eternitate
A unui secularizat infern:
Valuri de viermi
Migrând în cripte noi,
Viermi călători
Spre ziua de apoi,
În timp ce-n viitorul lac, mai fermi,
Peştii vor învăţa să fie viermi.

Mai încet cu pianul pe scările apocalipsei…


Un coleg de liceu a emigrat în Israel în 73. Tiberiu Friedman. L-am întrebat ceva.

Încă de prin anii 85 cînd au început să vină predicatorii americani să ne informeze cum stau lucrurile, am avut bănuiala că un templu nu poate fi ascuns sau confecționat și depozitat. Ar fi scump, ar fi periculos, ar fi ciudat. Dar nu imposibil.

 

Așa că l-am întrebat:

Salut Tibi! Uite aici tot spun unii că Israelul are de ani de zile pregătit templul gata să fie construit. Singura piedică e moscheia Al Aqsa. E ceva adevărat din asta?

20:57

Alex pe f. scurt nu e adevarat. Extremisti arabi fac asa o propaganda ca sa sperie populatia .El Acsa e unul din cele 3 locuri sfinine de mare importanta ptr musulmani Mecca Medina si El Acsa. Nu e nimic adevarat! Stai linistit .
Io: Deci nu există undeva în depozite un templul gata să fie restaurat?
Nu draga nu exista dar daca crezi de cuvinta putem propunr!😜
Io: am prieteni ce susțin asta. cică i-au informat americanii… 🙂 ok. să ai o seară binecuvîntată!
Și Tibi completează:
Daca te ei dupa informatiile americanilor de la CIA lasa de dorit . Sa intelegi 90 % din muncitorii in domeniul constuctiilor sânt arabi asa ca ca sa aflii de asa un depizit nuai nevoie de ameticani. Daca iera asa ceva de mult sar fi facut tararam in tarile arabe! Si dte la fel o seara buna !
Deci hai să fim serioși. Mai rămîne să vedem cum printr-o purtare aleasă o să grăbim venirea Domnului, cum Evanghelia o să fie vestită la toate făpturile și va veni Domnul și cum după ce fiara își va face mendrele va veni Domnul. Sau toate astea la un loc.

Amintiri din purgatoriu (1)


Ding-din!
 
Un taler sună-n pușculiță, un suflet iese din… purgatoriu! – zicea Tetzel, vînzătorul de indulgențe de care s-a luat Luther
 
Ce n-ar da omul să scape de flăcările purificatoare ale purgatoriului… De aia ne e mai ușor să dăm bani la biserică decît să ne purtăm mai frumos.
 
Ding-ding!
 
Un sms sună-n telefon, un ban a intrat în cont! Mi-a venit pensia!!! Pînă aici comparația cu indulgențele, purgatoriul și purtatul frumos. De aici încolo politică de pensii, decizii de comisii, analize și internări.
 
Ding-ding-ding!
 
A sosit îngerul să mă ia. De guler, de ureche, de ce? Ce culoare are? E alb? E negru? Doamne, hai să nu jucăm alba-neagra!
O fi roșu? Nuuu! Să nu fie nici tricolor! Dacă e tricolor doar visez. E tricolor. Coșmar! Coșmar! Coșmar!
Bine c-am ieșit din purgatoriu ăsta!

Hommo etichetarum est sau label secundum hominem…


Omul nostru cel de toate zilele (și nopțile, desigur…) etichetează. E a doua sa natură. Cine nu etichetează minte. E greu să nu etichetezi. Nu degeaba a zis și Isus ce a zis: Nu etichetați ca să nu fiți etichetați. În alte cuvinte…

Deci, A ETICHETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter

sursa: NODEX (2002)

Căci Scripura zice multe, dar poate ar trebui să abdatăm textul să nu pară așa de arhaic. : Ati auzit ca s-a zis mai demult: „Să nu ucizi; oricine va ucide va fi judecat. Dar Eu vă spun că oricine se enervează pe fratele său va fi judecat; si oricine îl va eticheta pe fratele sau: „Prostule!” va cadea sub pedeapsa comunității; iar oricine-i va zice: „Maniacule!” va ajunge în iad.

De la ce m-am pornit? M-am pornit de la discuție cu coaliția aia cu familia și cu comunitatea lgtb sau lgbt , nu mai știu exact. Știți voi despre ce vorbesc. sau încerc. Era un articol care zicea că coaliția s-a fundamentalizat și c-a dat-o-n bară. Posibil. Prea mulți popi și prea mulți etichetați ce au țopăit ansamblu. Te întrebai ce căutai printre ei. Printre unii. Personal nu m-am dus. Nici data trecută. Și nici nu voi merge. Nu îmi place să mă identific cu etichete.

Dar nici nu-mi place să mă identific cu etichetați. Par example: dacă marșul coaliției mi se pare unul al fariseilor, cel al lgtb/lbgt pare un marș al altor farisei. De ce m-aș asocia cu cei etichetați farisei? Par alt example, bănuiesc că în fiecare marș erau și oameni de treabă, cam ca vameșul ce stătea lîngă fariseul fără pată. Cu vameșii zice Isus că e bine să te co-etichetezi. Mai greu e să și reziști la etichetă în curba fariseilor. Că de ei e lumea și biserica plină.

Deci, în concluzie, și eu sunt la fel de păcătos ca ei. Nu știu de ce ar trebui să reducem toate la sfințenia și politica unei denominații? Chestia cu defilarea e la fel la toată lumea. Unii sunt fariseii ce defilează, alții sunt vamesii ce se bat cu pumnul în piept a căință. Care-i problema? Culoare steagului, modul defilării? În ambele defilări, și ale familiei și ale lgtb sunt farisei și vameși. depinde cu care dintre ei te identifici, nu cu care dintre defilări defilezi.

Căci după cum spuneam și în titlu, Hommo etichetarum est (a se citi făcînd abstacție de limba latină moartă sau vie…) sau label secundum hominem (idem și la fel!)…

Așa, ca de etichetă atîrnată de gît sau ca etichetă ce ți-o pun alții.

 

Politica și politică


Ce este politica? Poli-tikie de mărgăritar pe capul unora mai deștepți! Dar să nu facem nici noi pe proștii.

Toată lumea își dă cu părerea, presupusu și prostia, cei 3 p ai politicii. De ce să fac eu excepție?

Începem cu politică:

Islam: vezi imagini din țări civilizate, occidentale pline de musulmani. Îți pui întrebarea: 1. De ce or fi venit aici în țara necredincioșilor? 2. De ce s-au convertit ăia de acolo la islam?

  1. Nu știu. Nu contează. Și chiar dacă contează, ce să faci acum, să-i returnezi? Unde? Să-i omori? Cum?
  2. Că n-au avut ce face. Că nu le-a plăcut altceva. Că așa-i mai bine. Că una, că alta. Și?

În toate astea îi vezi pe unii ce spun islamul nu e violent. Păi cînd ai cîteva milioane în țara ta, ia încearcă să spui că este! Că după aia dau vina pe tine! Și mai e cîte un imam sau hoge de-al lor ce spune cu gura lui pe limba noastră că islamul extremist vrea să distrugă tot ca să preia puterea. Da pe ăla nu-l crede nimeni. Doar ai lui.

Și acuma Trump. Un subiect pe cît de politic, pe atîta de politic.

Pe ăsta poți să te bați, cerți, împaci cu oricine. Unul mai certăreț m-a făcut comunist. Io l-am făcut unfirend. Viața e prea scurtă ca să mai fiu din nou comunist. Trump invită acum la ironie cum invita Băsescu la frizer cînd avea șuvița aia. Nu te poți răbda… Și l-a făcut pe Johannis great again. Nambăr uan! În rest, politică americană! Cunoaștem că i-am tot așteptat de prin 44.

Brexit: eu unul i-aș spune brex-shit, dar nu mă lasă conștiința, political-correctdness și codul bunelor maniere. Așa că pot doar să scriu, nu să zic. Mai am unele defecte…

Și acum politica:

De ce politica asta cu blog privat? De ce am privatizat blogul? Evident nu ca să am audiență mai mare. Nici ca să fiu mai popular. Dimpotrivă. Mi-am limitat mărgăritarele date porcilor. Dacă scriu că n-am ce face, de ce să citească alții că n-au ce face?

În rest nimic nou.

Risipitori, risipitoare, samariteni și samaritence…


https://external-preview.redd.it/Xtny2UF8yXIklQZZaKHpeGY4RqL8FFzak9JVvw-Km8E.jpg?auto=webp&s=263ef35d18745589dc6074b94b12f98f1a42e840

În ultimul timp m-am confruntat cu un fenomen oarecum sinistru. Sinistru pe stil vechi: politrucii. Nu este vorba de politrucul sovietic, adică de comisarul cu puteri de dumnezeu sau pe limba noastră activistul PCR. Ci este vorba de acel personaj angajat orbește ce susține un partid sau un partizan (din nou, nu mă refer la înțelesul încetățenit a.k. luptători de guerilă, ci la un lider/membru al unui partid ce se identifică uan handrid părsent cu partida sa).

Oameni până mai ieri cu scaun la cap susțin un partid sau un lider ce mimează foarte bine idealuri creștine, dar taie și spânzură după bunul lui plac. Politrucii creștini îi susțin pe aceștia indiferent de obstacolele ideologice, spirituale sau morale, dezgropându-le, inventându-le și susținându-le ideile și acțiunile, pentru că scopul lor ar fi creștin sau mai… creștin. Evident, decât a altora ce nu se declară creștini sau se declară de altă religie.

Această atitudine dezechilibrată mi se pare cam ciudată. Dacă aș face o comparație, l-aș asemui pe acest tip de politruc cu un Isus ce l-ar fi lăudat pe Irod că a terminat construcția celui de-al doilea templul de la Ierusalim, ba mai mult, ar fi făcut din Irod un exponent al adevăratei credințe, un al doilea Solomon, Neemia, Ezra sau cine știe cine… Desigur toate astea pot fi susținute cu texte, mai mult sau mai puțin testamentare, cu logică, bun simț personal sau… marmeladă pe pâine.

Politrucii ăștia…

Evident subiectele pentru care ne batem azi cu politrucii sunt arzătoare la ordinea zilei: familia, sexul, poluarea, armele, democrația, alegerile, banii, extratereștrii și extraterestrele. Politrucii sunt neclintiți, chipurile de la linia biblică, convinși de marele adevăr pe care evident, orbii (adică toți ceilalți) nu-l văd.

În acest context religios și super-politizat m-am întrebat cum ar fi citite două dintre pildele lui Isus. Cea a fiului risipitor și cea a samariteanului milostiv. De ce m-am oprit la acestea două? Pentru că mi se pare că ele descoperă cine este și cum este Dumnezeu și ne dau, fără să facă lege din aceasta, direcția în ceea ce privește reacția noastră vis-a-vis de omul de lângă noi, indiferent cine ar fi acesta. Religios, nereligios, paria sau fruncea soțietății.

Dincolo de ideile susținute sau combătute, mi se pare că de cele mai multe ori politrucii, la fel ca și partizanii, nu țin cont de fiii risipitori și fiicelor neîntoarse încă acasă. Oare am putea ghici care este rolul lor în pilda fiului risipitor? Nu este cel al bunicului, pentru că bunicul ar fi mai îngăduitor. Evident nu este cel al tatălui. Deduceți dumneavoastră de ce… Un unchi? Posibil. Sau mai degrabă cineva aflat deasupra tuturor. Un fel de regizor? Hmmm… Poate un scenarist. Unul încăpățânat. Care nu vede dincolo de text. De textul propriu, personal, unic. Ce bate totul în cuie. Sau unul care se pune în locul celui bătut în cuie pe lemn și anulează această pildă.

De fapt, politrucii joacă destul de bine rolul încăpățânatului/încăpățânatei fiu/fiice rămas/e la vatră. După cum interpretează el/ea (sau ea/el) situația, risipitorii și risipitoarele n-au nici o șansă. Nici măcar ca ajutor de gunoier pe moșia neîntinată a tatălui. Ce ți-e domle cu dreptul primului născut! Și așa se duce pe râpă pilda. Evident, după 2000 de ani și-a trăit traiul și și-a mâncat interpretarea. Cel/cea cu convingeri politice puternice n-are cum să se-mpiedice de-o pildă. Întocmai ca aliotmanul de-un ciot…

Totuși angajarea politrucilor nu seamănă cu una bucătoacă/bucățică de lemn situată într-un ochi partizan? Probabil că da. Și ca să nu fiu criticat că umblu cu bârna-n ochiul personal, hai să abordăm cea de-a doua pildă.

Ne place să ne regăsim și visăm uneori cu ochii deschiși identificându-ne cu personajul pozitiv. În ciuda faptului că ne susținem neprihănirea israelită… Deci, pilda samariteanului milostiv. Și de n-o fi cu bănat aș vrea să pun o întrebare primitivă, naivă și obsesivă: cum de ne identificăm cu samariteanul, dar nu facem nimic să trecem dincolo de condiția preotului și a levitului? Drept care trecem în viața de zi cu zi.

Pentru că în contextul actual, atât în România, cât și aiurea, trumpizarea, încriminarea unora și altora îl proiectează pe samaritean peste niște granițe deloc de neglijat. Dacă acum 2000 de ani samariteanul n-o fi fost dus la templu, îmbăiat ritualic, îmbrăcat șic și dedicat ful taim creatorului universului, azi eu mă gândesc la un samaritean cel puțin la fel de atipic.

Isus nu voia să negocieze statutul celui ce a arătat milă față de universul respingerii totale. Așa că și azi reacția sa ar fi identică. Dar cine ar fi azi ipoteticul samaritean propus de Isus? Mai mult ca sigur ar fi unul/una ce n-are cetățenie iues, ia jioburile americanilor sau cine știe, aparține comunității lgbt, un musulman/o musulmană, un extraterestru sau o extraterestră. Atunci să vezi reacția auditoriului! Cui nu i s-ar strepezi dinții, nu i s-ar întoarce stomacul pe dos și n-ar dori să se facă că plouă? Reacția firească față de noul samaritean/noua samariteană. Isus e același, preoții, la fel, leviții nu s-au schimbat. Eu cu cine mă identific?

Mi se pare ciudat că pe de o parte politrucul se identifică cu samariteanul (oare vrea să devină și el un paria?). Dar pe de altă parte continuă să-i lichideze pe samariteni. Ciudat, nu? Evident, indiferent de ce cred și fac politrucii, agresivitatea la adresa celor percepuți ca fiind scursurile societății nu o să ducă la eliminarea (a se citi convertirea) sau transformarea acestora după chipul și asemănarea politrucilor. Simptomatică este abordarea lui Isus. El nu se angajează în recuperarea samariteanului, ci în recuperarea co-religionarilor aflați în zona sa imediată de influență. Recuperarea lor va aduce transformarea societății. (Și aici mă întreb, oare ce ajustări ar mai avea nevoie samariteanul în cazul acesta? Își va da mâna politrucul cu samariteanul? Sau politrucul va înceta să mai fie politruc?)

Recuperarea fiului rămas acasă, după întoarcerea fiului risipitor închide cercul. Părerea de rău a preotului și levitului (și efectele sale asupra celor cu care intră în contact de acum încolo) ar duce la efectul scontat. Nu de la samariteni se va aștepta fondarea Ordinului ospitalierilor…

Care ar fi totuși soluția? Ce se poate face? Sec pe doi? Soluția ar fi să deșurubăm politrucul, să dăm liber la partid, politrucii să-și pună pe umăr bocceluța risipitorului/samariteanului (risipitoarei/samaritencei). Atenție: în nici un caz nu trebuie lichidați risipitorii/risipitoarele, samaritenii/samaritencele. Am rămâne cu politrucii blocați într-o continuă infailibilitate. În orice domeniu.

Pilda cetățeanului din UE


1. Un politician s-a sculat să ispitească pe un judecător şi i-a zis: „Judecătorule, ce să fac ca să am asigurat succesul pe vecie?”

2. Judecătorul i-a zis: „Ce este scris în Constituție? Cum o interpretezi?”

3. El a răspuns: „Să-ți iubeşti patria cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe concetățeanul tău ca pe tine însuţi.”

4. „Bine ai răspuns”, i-a zis judecătorul, „fă aşa, şi vei avea asigurat succesul pe vecie.”

5. Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis judecătorului: „Şi cine este concetățeanul meu?”

6. Judecătorul a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora de la București la Giurgiu. A nimerit între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.

7. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un deputat; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.

8. Un senator trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.

9. Dar un străin, cetățean UE, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.

10. S-a apropiat de i-a pansat rănile şi a turnat peste ele antibiotice şi i-a dat un calmant; apoi l-a pus în mașina lui, l-a dus la un centru medical şi s-a implicat în îngrijirea lui.

11. A doua zi, când a pornit din nou la drum, a plătit în avans la caserie două sute de euro şi a mai zis: „Aveți grijă de el, şi orice veți mai cheltui vă voi da înapoi la întoarcere.”

12. Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este concetățeanul celui ce căzuse între tâlhari?”

13. „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns politicianul. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis judecătorul.