Post (de) referendum: Fabule și fabulații cre(ș)tine


Afacerea referendumului a fost demnă de o fabulă. Cu boi și vaci. Cu dulăi și cîini. Cu urși și vulpi. Cu lupi și miei. Și cu multe alte animale. Din păcate cu puțini oameni. Ca să nu mai vorbim de sfinți.

Referendumul ăsta a fost ca o întoarcere la origini. La originea animală. Nu dacă credem sau nu credem evoluția. Dacă acceptăm sau nu involuția. Într-o formă sau alta. Mai ales alta!

M-am abținut. Nu știu cum am reușit! Probabil am involuat destul… Aș fi vrut să trec filozof. Dar iată că îmi dau și eu în petec.

S-a votat și nu s-a votat. Biserica și ne-biserica. Curajul și lașitatea. Familia și ne-familia. Femeia și ne -femeia. Bărbatul și ne-bărbatul. Politica și apolitica. Pesedeala și nepesedeala. Usereala și ne-usereala. Tricolorul și curcubeul. S-a referendumit și nu s-a. Un fel de fîsîială nervoasă. Mai degrabă nervozată. Sau nevrozată?

Pentru moment am scăpat de fabulații. De baticuri. De cravăți. De gura-nchisă-n adunări a femeii. De lungimea fustei, de adîncimea decolteului, de transparența sau reticența desuurilor și de vopsirea cerceilor și a altor podoabe mai mult sau mai puțin capilare. Ce ușurare!

Pentru unii referendumuirea a fost ca atacul de la Plevna. Cu multe pierderi. Dar cu victoria turcilor. De data asta. Pentru mine însă a fost ca Scufița Roșie.

Dacă în înțelepciunea sa milenară poporul român ar fi ticluit o poveste ca asta, aș mai fi zis că avea sens un referendum. Dar n-a. Franțujii au ticluit-o. Ăia cu scoici, legiune străină, scîrboșenii la mulen ruj, parisanjermen și Jean Cocteau amorezat de Jean Marais… Amîndoi Jean…

În poporul român, singura poveste cu schimbare de sex, dar fără sexomanie, este cea în care fata travestită se preschimbă-n Făt-frumos ca efect al unui blestem și se căsătorește cu fiica împăratului salvată din ghiarele zmăului. Bănuiesc că nu e vorba de Firea care se căsătorește cu Veorica după ce cade Dragnea. Nu de alta dar am da în alt păcat, cel al divorțului pe motive de pohte sexuale. Dacă-ar fi salvat-o pe Irinuca…

Bai ză uei: aseară, după plictiseala aia de meci, am încercat ceva tare. Am vrut să mă fac prieten cu Dragnea. Ei, că și poți! Sunt șase gemeni Dragnea pe Facebook …

Și cum vă spuneam pentru mine a fost ca Scufița Roșie, pentru că povestea asta este verosimilă ca referendumul. Pentru acelaș motiv nu știu ce căuta lupul în pat îmbrăcat cu hainele bunicii, așteptînd-o pe Scufița Roșie. Ce insinua autorul francez??? O operație nereușită de schimbare a sexului sau deghizarea asasinului în serie diletant? Animalism, canibalism sau un pic de pedo-canibalism? Vai, Bunicuța-n pat cu Scufița Roșie? Se ne pa normal! Cine i-a făcut RCPA Scufiței? Vînătorul? A fost gură-la gură? Soră, 300!!!

Aici, în contextul referendumului, ar trebui abordată înțelepciunea poporului. A Bisericii. Înțelepciunea în sine. Cu șerpii și porumbeii. Cu două mii de ani de istorie, de angrenare culturală, politică și socială. Cu viziunea crucii. A lucrării Mîntuitorului. Cu viziunea noului Ierusalim ce se pogoară. Cu parousia. Și cu judecata finală. Cu Isus care plînge pentru Ierusalim, care se înfioară pentru Lazăr. Un Isus pe cruce, același înviat, înălțat și revenit.

Și cu noi toți alături de el. Doar cu el. Doar împreună. Judecînd îngerii, nu oamenii. Într-o ultimă realitate, dincolo de realitate. Dacă ne-o putem imagina. Că asta nu se votează. Nu e nici fabulă, nici fabulație.

De Alexandru Nădăban Publicat în 2018

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s