Alegeri și alegeri


Alegerile ne marchează viața la tot pasul. De fapt chiar înainte de a ne începe viața. Depindem de alții dacă, când și unde ne naștem. Plus tot tacâmul de factori socio-economici pe tărâm psiho, cultural și așa mai departe. După care ne apucă și pe noi febra alegerilor: papa, descoperirea lui NU, puterea lui DA. Până când moartea ne va despărți. Sau apocalipsa…

Și apoi alegerile în domeniul politic. Care pe noi ne bântuie. Ce simplu era pe vreame lui Dej și Ceausescu: fără concurență, fără agitație și emoție. Totdeauna câștiga cine trebuia. Și gata! Ne-am apucat de revoluție! Nu știam noi ce făceam… Poate eram mai cuminți. Am ajuns să ne jucăm de-a alegerile destul de des. De ce să ne jucăm? Privind retrospectiv alegerile par mai degrabă un joc, nu o alegere. Adică unii se joacă cu noi la fiecare alegere.

Alegerile în domeniul politic ar trebui să fie influențate de programele politice ale partidelor, ale candidaților. Din nefericire alegerile noastre sunt cel mai ades influențate de etică și de propagandă. Poate în ordine inversă.

Din păcate în ce privește etica partidelor și a candidaților Caragiale, cu a sa O scrisoare pierdută, este la fel de actual ca acum mai mult de 100 de ani. Și de ce să nu recunoaștem, propaganda este la fel de eficientă ca acum 100 de ani. În Rusia…

Și dincolo de izul autohton de focoasele amorsate de media partizană, de devoalările rețelelor sociale sau de vreun articol sau un fimuleț apărut în media de peste hotare alegerile în parlamentul european ne-au pus pe jar. Cu atât mai mult cu cât Brexitul se apropie cu pași repezi. Trebuie să mă confesez că doar când îi văd mutra lui Farage mă apucă greața combinată cu o dorință aproape inexplicabilă de a-i pocni moaca cu tigaia. De mai multe ori! Și asta dincolo de cele enunțate anterior în ceea ce privește etica și propaganda. Doar în materie de reacție primară, instinctivă. Ăsta-s eu…

Deci alegerile. Ne crucim de Erdokhan și de repetarea alegerilor din Turcia. A fi sau a nu fi fraudă? A fi sau a nu fi dictatură? A fi sau a nu fi Turcia în UE? Asta după sau înainte ca Marea Britanie să părăsească UE? Și când te gândești că va apare o dreaptă unificată în parlamentul european…

Alegeri în Rusia: acolo e clar. Bai mare. Bai Rusia, bai Puțin, bai Stalin, bai oameni buni! În China alt bai. Partidul e-n toate cum era la noi. Nici Hong-Kongul nu e departe. Nici Taiwanul. că reunificarea este pe planul unu. Chiar mă întreb. Când se va sparge buba și cu cine. Mă gândesc la USA.

Alegerile indiene, pakistaneze ne vor bântui nopțile, sper eu nu și viitorul pe termen lung și atomic. Alegerile arabe sau mai bine islamice față de Israel sau ale Israelului față de inamicii lor indiferent care sunt aceștia va ține trează imaginația unora ce rezonează conspirativ, cel puțin teoreticli spiching. Și on the top of everything extratereștri ne veghează, ne supraveghează și complotează să facă ceva cu noi. Așa zice Hollywood-ul.

În ceea ce ne privește pe noi, cei mai harnici și drepți dintre traci, noi cei primitori de oaspeți, noi cei pașnici și un pic hoțomani, ne gândim temeinic. Noi poporul. Sau boborul. Din cauză că ăia care sunt aleși sau pe care îi alegem sug sângele boborului.

Asta dincolo de stânga debusolată sau dreapta rătăcită din România. Când te gândești cum este fugărită caricatura stângii prin țara noastră la propriu și la figurat… Că dreapta e sublimă, dar lipsește cu desăvârsire. Te-apucă râsul. Mda, alegeri… Sau apocalipsa?

Parcă aș accepta mai ușor destinul, karma, inevitabilul. Și dacă e cazul să explodăm câteodată ca mămăliga…

Deodată îmi sună ceva în urechi o melodie cunoscută îmi sună-n urechi pe fond roșu: Vin alegerile, vin! Vin alegerile, vin! Și nu e Coca-Cola! Să sperăm că nu mai alegem Soarele de tristă amintire!

PS Contează dacă se votează de la 16 ani? Poate mai mult contează cum reacționează cineva la 16 ani la PROPAGANDA electorală.