Dacă Caragiale…


 
A dat Netflixul peste mine. Sau mai bine zis și peste mine. Și-n neflixarea mea am dat peste Rake. N-am ajuns pînă la capătul lui și am tras o concluzie: dacă Caragiale s-ar fi născut în secolul 20 ar fi fost australian. Și dac-ar fi fost australian, ar fi fost autorul scenariului Rake. În mod sigur!
 
Ce este RAKE? Rake este nimic mai mult sau mai puțin decît însumarea tuturor pieselor, schițelor, momentelor și poveștilor scrise sau nescrise ale lui Caragiale. Bineînțeles un pic mai modern, mai exotic și mai lung. Și uneori un pic mai explicit, că suntem în secolul XXI și suntem mai proști și dacă nu vedem explicit nu înțelegem, nu credem, nu ne imaginăm. Asta mai ales în cauza de sex sau poate din cauza sexului. Oricum, nu vă speriați, se poate viziona fără buline extrem de roșii. Doar cu buline pentru ochișori micuți și nevinovați. Lăsați, nu săriți în momentul ăsta la smartul copilului! Doar știți că e foarte inteligent și foarte curios. Pentru că curiozitatea este un semn de inteligență. Mai bine murea șarpele de bătrînețe și Eva de curiozitate…
 
Deci Rake este epitomul, dacă pot să mă exprim așa, păcătoșeniei omenești. Cleaver Greene personajul principal din serialul australian Rake este avocat. Dar bineînțeles ar fi prea simplu, de-a dreptul simplist, să fie doar, DOAR, avocat. De fapt rake sau un rake – după cum ne explică internetul, care se pare că de data asta nu greșește – este forma prescurtată a cuvîntului rakehell (adică un „hellraiser” un cuvînt intraductibil, dar ușor asimilabil, absent în folclorul român, dar nu și în viața contemporană). Rake este un afemeiat cu un comportament imoral la toate nivelele. El este identificat cu fiul risipitor ce și-a pierdut averea (de cele mai multe ori moștenită) pe jocuri de noroc, băutură, femei și distracție acumulînd pe deasupra și datorii.
 
Avocatul Cleaver Greene este divorțat, are un fiu adolescent, reprezintă tot felul de criminali pe care-i scapă de condamnare, fiind tot timpul în căutare de bani, băutură, droguri și femei disponibile pentru a-i satisface poftele. Scursurile societății se perindă în procesele prezidate de judecători fosilizați mînuiți de sforile nevăzute ale politicienilor la fel de stricați și corupți ca și delicvenții de drept comun apărați de Cleaver. Cleaver Greene este Rake, dar Rake este delicventul ascuns în spatele fiecărui politician, judecător sau procuror, polițist sau aagent al serviciilor aservite politic cu care Cleaver Greene se ia la întrecere.
 
Evident Cleaver Greene devine mai întîi interesant, apoi simpatic. De ce? De ce astfel? De ce cădem sau ne coborîm și noi la nivelul unui rake? Pentru că ne dăm seama că suntem păcătoși. Poate nu ca Cleaver Greene, dar cel puțin contemplăm din cealaltă parte a ecranului păcătoșenia lumii care se pare că n-are soluții. Dar Cleaver Greene, în păcătoșenia sa abjectă, dar personală, reușește să învingă repriză cu repriză sau dacă vreți, episod după episod, sezon după sezon ceva cu care și noi ne luptăm: sistemul.
 
Asta ne unge. Asta ne satisface. Asta ne face să fim de partea sa. El este un freedom fighter al secolului XXI. El este speranța mîntuirii din matrixul real de zi cu zi. Pentru că cu toții suntem dependenți, păcătoși înrobiți de sistem. Și pentru că din cînd în cînd Cleaver Greene are bunul obicei de-a enunța cîte o judecată-două de bun simț. De parcă este gura unui proroc ce anunță normalitatea și iminenta judecată. Dar nu o face șocant, ca un duș rece în mijlocul unui șuvoi de apă fierbinte. Nu. El o face blînd, ca trezirea dintr-un vis dis-de-dimineață în ciripitul păsărelelor și mîngîierea unei raze de soare. Pe nevăzute ne face dependenți de acest personaj care bate sistematic sistemul, cu toate că vrînd-nevrînd se indentifică cu el pînă la cel mai înalt nivel. De fapt, de la cel mai de jos pîna la cel mai înalt nivel.
 
De la șeful statului și prim-ministru, miniștri, judecători, la oamenii de media, apoi în picaj la delicvenți cu sau fără bani. O România-ntr-o Australie imaginară. Imaginată de un Caragiale ce pune sub semnul întrebării orice lege, orice comportament, orice taboo. Un Caragiale australian ce vrea să șocheze. Pe cine, pe noi? Nu le-am văzut pe toate în acești ultimi 30 de ani? Cine știe, vin alegerile din nou. Poate mai apare ceva nou…
 
Revenind la Caragiale, fără să fiu zdruncinat în credința mea în înviere, judecata finală, lumea de apoi și parousia, acest serial mă face să mă gîndesc dacă nu cumva reîncarnarea este posibilă. Oare credea Caragiale în așa ceva? Posibil? Probabil? Urmăriți serialul… Aștept sezonul 6! – dacă o mai fi…