Și ne iartă Doamne apocalipsele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri…


Apocalipsa sau apocalipsele nu sunt despre iertare. Dimpotrivă. Apocalipsa este despre răzbunare. Pentru că asta vrem. Ne uităm la filme în care cei răi o încasează spre final și cei buni sunt răzbunați. Din 120 de minute îndurăm 100 de minute de nedreptăți, abuzuri dintre cele mai ne/obișnuite pentru a ne bucura de 10-20 de minute din final. Cam cum se întîmplă și acum în realitate: trăim o viață marcată de știrile de la ora 5 și sperăm să ne vom lua porția de apocalipsă la închiderea programului.
Pe plan religios lucrurile stau mai tranșant. În principiu, toată lumea ar trebui să ierte pe toată lumea. Dar… Și aici intervin inflamările, interpretările, reclama vreunui sporovăitor amvonatic cu accente apocaliptice sau situația internațională. Aia ce scapă de sub supravegherea/supravegherile maniacilor întru distrugerea omenirii, anunțarea judecății finale și a armaghedoniului israelit. Fiara sau mai bine zis fiarele cu sau fără semne, dar cu însemne (militare, ideologice și ilogice) stau la pîndă în bestiarul apocalipsei gata să ne dea peste cap concediul la munte sau la mare, planul de achiziționare a unei noi proprietăți sau locația deja buctată a nunții programate la primăria viitoarei sau viitorului. Viitorul nu sună deloc bine!
Nu ne mai gîndim la Iohannis, la USR sau la PSD. Toată atenția ni s-a mutat la est sau la vest. La America și Iran, la Irak, Babilon, Trump și alți politicieni belicoși din cale-afară. Facem calcule și amestecăm toate cîte le-o cuprinde planeta într-o axă imaginară a răului. Koreea de Nord, Iranul, Rusia, Al Shabaab, ISIS, Basar și întreg Levantul ne atrag ca un magnet. China stă cu ochii pe situație, hecării sunt pregătiți, rachetele cu coordonatele introduse, dronele în aer și sateliții se mișcă pe orbite localizînd ținte. Australia avertizeză că sistemul fumegă, mai lipsește-un vulcan, un țunami sau un cutremur într-o zonă dens populată să confirme că suntem pe marginea prăpastiei. Brusc încălzirea globală a devenit un mizilic fără sens.
Ziarele, siturile, diverși văzători și pre-văzători ne anunță că se apropie sfîrșitul. Eu în schimb sunt de partea lui Churchill: nu este începutul sfîrșitului, este abia sfîrșitul începutului. De abia de acum încolo vine distracția. So tu spic…
Din toată ecuația asta mare, lată și tremurată lipsește elementul de bază: cel ce a conceput apocalisa și deține copy-right-ul. Dacă te uiți la știri n-o să-l găsești. Nu-l mai găsești nici prin biserici, așa că nu-i de mirare. Dar noi îl plagiăm fără jenă. Dăm cu apocalipse-n stînga și-n dreapta. De la polul Nord la polul Sud. Că doar ce responsabilitate avem? Cine o să ne tragă la răspundere pentru c-am greșit cu… apocalipsa?
Cui i-ar trece prin cap, nu numai să spună, dar și să facă așa ceva: și ne iartă Doamne apocalipsele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri… Pentru că apocalipsa nu este despre așa ceva?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s