Ce ne facem cu Istoria Bisericii-n mileniul III?


În general creștinii se arată neinteresați sau dezinteresați de istoria Bisericii. Este lungă, bîzîicioasă, ideologizată, anizată și inchiziționată. Și tot în general, că generalul e cel mai mare-n grad, au dreptate. Sau mai pe româneasca vechie, direptate…
 
Personal, ori de cîte ori am putut am scurtat-o. Pentru că o istorie lungă, nu-i așa, devine plicticoasă. Se bate apa-n piua instituției, se înfig dogmele-n păpușile hereticilor sau heterodocșilor și heterodoaxelor. Ba și unii și altele sunt trași la tigaie în foc deschis și public. Ca să nu mai bîzîie nimeni!
 
N-am avut obsesia anilor, nici măcar a seculilor, darămite a secuilor! Pentru mine toți erau buni. Așa că anii n-au contat. Cu Inchiziția m-am dat în leagăn, începînd cu aia comunistă, apoi cea neocomunistă și sfîrșind cu cea bicisnică. Adică a noastră. Trăiască Inchiziția noastră cea de toate zilele! Cea modernă. Și post-modernă. Și post-maternă, adică cea a Maicii Biserici. După cum zicea creștinul acela antic și de demult: Nu poți să-l ai pe Dumnezeu ca tată, dacă n-ai biserica ca mamă. Vă rog nu extindeți comparația dincolo de intenția autorului, că nu știu ce iese…
 
Parafrazînd și extrapolînd ca tot omul ce a citit un Arici-Pogonici din timpurile comunismului român stalinist de inspirație sovietică, trag răvășitoarea concluzie că: N-ai ce face cu plodul ce se numește Istoria Bisericii dacă nu l-ai moșit cu Istoria universală. Riști un siamez cu viață scurtă și cu o înțelegere pe măsură a Bisericii.
 
Deci, ca să zic așa, în mileniul III ne paște o Istorie și mai lungă. Scrisă de și mai mulți autori. Citită de tot mai puțini. În acest mileniu, ce a debutat cu evul post-adevăr, vom afla multe neadevăruri despre Biserică, i se vor inventa belele, catastrofe, dar și destule pocinoage. Omul vrea să fie mai liber decît a fost pînă acum, așa că se va elibera și de istorie, mai ales de istoria Bisericii ce cu siguranță va fi re-scrisă și răs-scrisă.
 
Cu speranța că ea nu se va pierde în derizoriu, că mistificările se vor limita la vechile si neinfomatele cărți denaturate ale istoriei ideologizate, sectare și sectante, propun să tezaurizăm cărțile bune de Istoria Bisericii. Să le ascundem pînă trece febra revizionistă, apărîndu-ne conștiința de revizionismul cultural al mileniului III ce exclude Biserica din civilizație. Și să nu uităm că îngrădit cu sîrmă ghimpată electrificată, păzit cu mitraliere din turnuri și transformat în cenușă adevărul a ieșit la iveală. Întotdeauna.
 
Un fost prof de Istoria Bisericii