Ce ne facem cu Istoria Bisericii-n mileniul III (2): Apocalipsă, istoriocalipsă și senzaționalismită…


Cînd a apărut Apocalipsa nu a produs un șoc. Nu de alta dar la vremea respectivă existau destule apocalipse atribuite altor autori, altor prevestiri catastrofice. Apocalipsa era deja un stil consacrat de literatură mai mult sau mai puțin orală. În esență apocalipsa spune că sfîrșitul e aproape, îndurați că nu mai e mult, dar înainte de sfîrșitul favorabil lucrurile vor lua o turnură dramatică, catastrofică, răul aproape va triumfa. Dar ca prin minune, Dumnezeu va interveni și mai dramatic.
 
Istoria ebraică și cea creștină înregistrată în Vechiul și Noul Testament este martoră unor astfel de evenimente pe care nu le voi mai menționa aici. Cine a citit Biblia le cunoaște, cine n-a citit Biblia n-are decît să o facă. Cert este că în aranjamentul Bibliei Apocalipsa încheie colecția de scrieri și dă pentru unii certitudinea, pentru alții senzația, că istoria se va precipita cîndva într-un final asimptotic, apoteotic și fără putință de evitat printr-o teribilă înfruntare pe viață și pe moarte. Asta dacă nu cumva metafora ne-a jucat o festă instituționalizată de marinea unei meta-feste…
 
În istorie, și mai particular în istoria Bisericii, există mențiuni despre finaluri ce s-ar fi vrut apocaliptice. Aș menționa doar căderea Romei și a Constantinopolului, nu fără să adaug o precizare anti-apocalipsă.
 
Tradiția spune că în secolul V împărăteasa Evdochia a descoperit la Ierusalim icoana Maicii Domnului (Vlahernskaya). Aceasta va fi adusă la Constantinopol de către împărăteasă Pulheria, ce a așezat-o în Biserica din Vlaherne, unde era păstrat și Veșmântul Născătoarei de Dumnezeu. Ceva mai tîrziu, în 626, patriarhul Serghie al Constantinopolului a condus o procesiune cu icoana când orașul a fost asediat de avari, John Julius Norwich în a sa A Short History of Byzantium atribuind icoanei eșecul militar. Din cîte-mi aduc aminte și Iorga pomenește de așa ceva în istoria Imperiului Bizantin. Icoana și-a făcut treaba, n-a mai fost nevoie de îngeri.
 
Cert este că icoana, credința creștinilor sau Dumnezeu n-au mai re-editat miracolul în 1453 cînd turcii au cucerit Constantinopolul. Or fi intrat preoții cu elementele euharistiei în ziduri în așteptarea alungării necredincioșilor musulmani, dar icoana n-a fost străfulgerată de vreo febră apocaliptică în ciuda dramaticului eveniment. Nidles tu sei că icoana s-a refugiat la Athos, apoi la Moscova devenită ulterior bolșevică. Apocalipsa a fost amînată. La fel si istoriocalipsa, dorința după apocalipsă. Mari sunt planurile tale Doamne și orbi am ajuns…
 
Parafrazîndu-l pe Luca spun și eu: și așa am ajuns în secolul XX. Ba chiar în XXI. În XX am citit cărți despre Irak, Babilon, bătălia bătăliilor a lui Sadam (cel ce s-a ascuns de unul singur cu milioane de bani ai dușmanilor prin deșert… deștept, nu?), după ce am trecut zeci de ani prin amenințarea atomică ce n-a dispărut de fapt nici un minut: armele sunt tot acolo, apocalipsa este la distanță de un buton apăsare. Așa a ajuns lumea să fie bîntuită de o boală marcată de amenințarea drobului de sare atomic: senzaționalismita.
 
Dacă pică drobul în capul bietului copil? Să plîngem și să ne văităm ca cititorii bicisnici de istorie: dar dacă… Dacă existau arme de nimicire-n masă în Irak, dacă iranienii, dacă evreii, dacă rușii, dacă turcii, dacă nord-coreenii, dacă americanii, dacă papa, dacă Fiara, dacă Satana…
 
Ceea ce îmi aduce înapoi din memorie (brings mi bec memoris…) o întîmplare din apocalipsa comunistă trăită prin anii 80 cînd ne duceam forțați la mitingurile pentru pace ale tovarășului Nicolae Ceaușescu.
 
Unul dintre colegii de serviciu l-a întrebat pe domnul inginer Kleits (Claici): Mă Zoli, ce o să faci dacă ne bombardează americanii cu bomba atomică? La care după ce contemplă vreme de cîteva clipe tavanul afumat al atelierului de proiectare de la etajul II, domnul inginer, de altfel foarte ponderat, echilibrat și membru de partid răspunse: Mă, chiar m-am gîndit la așa ceva. Io cred că o să-mi pun un cearceaf în cap și o să mă îndrept spre cimitir fără a crea panică… Am picat pe jos de rîs cu toții! Cel mai bun vaccin pentru sanzaținalismită, boala secolului următor. M-am vaccinat, sunt imun!
 
Propun să-i vaccinăm, prin decret și pe apocalipticienii de serviciu ce se dau pe internet via Youtube cu luni hemofiliace, ruși antisemiți și chinezi agitatori de drapele roșii. Domnilor, moda s-a schimbat! La modă este apocalipsa Wuhan. Așa că o să vă pun o întrebare: de unde vine virusul, de la Dumnezeu, de la Satana sau de la oameni?
 
Dar înainte de a răspunde citiți un pic de istorie. Prinde bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s