Ce ne facem cu Istoria Bisericii-n mileniul III? (3): Istoria Bisericii ca pretext.


Să fiu sincer – de parcă pîn-acum n-am fost, mincinosul de mine… – nu mi-a plăcut Istoria Bisericii. La fel ca Istoria din clasa a v-a, IB mi-a fost predată de o tipă care preda pentru prima dată așa ceva. După cîțiva ani, mai precis vreo șapte, am înțeles-o. Predasem (oare?) si eu pentru prima dată materia. Era prea tîrziu. La tentativa mea de a mă împrieteni pe Facebook a zis nu. Normal. Așa că pe această cale le cer îndurare și iertare tuturor studenților și studentelor pe care i/le-am chinuit pe parcursul cursului de IB din varii instituții teologice! La vremea aceea eram fixat, setat și încorsetat…

Al doilea instructor în IB a fost tot un tip ce n-a predat IB și n-avea studii teologice. Dar le avea pe cele istorice. Ne-a fermecat într-un grup mai mic de pasionați de IB. Mulțumesc dr. Meic Pearse! Nu cred c-a fost doar dinamica de grup…

La unul dintre eseuri am ajutat-o pe o colegă. Ea a luat -A, eu +B. Ca să vezi. Predam deja? Argumentul meu a fost mai întortocheat… Nebănuite sunt căile tale Doamne!

Și după aceea, adică cîțiva ani de predare, IB a devenit un pretext. Pretext de discuții. Mai libere. Mai ieșite din context. Cu excepția seminarelor ce erau bătute în cuie. Cuie sfinte.

În definitiv ce este IB? Se poate fără IB? De ce? Nu se poate fără IB? De ce? Programa? Făghet ăbaut programă! Făghet ăbaut teorie, că ne omoară practica.