N-o să credeți, sunt un geniu!

Duminică seara i-am zis lui Tudor:

Măi, ai încercat ăia 4 giga de memorie să vezi dacă merge calculatorul?

Nu!
Păi hai încearcă, că dacă nu-s buni, să-i ducă Marcus înapoi.

Zis și făcut. Ia jos capacul lateral de la măgăoaie și plasează cele două divaisuri în sloturi. Apoi dă drumul la calculator.

Nu merge!

Sigur?

Păi uite că se mișcă. Nu stau cum trebuie.

Care?

Trei din patru.

Păi două nu erau vechi?

Ba da. Dar nu mai stau. Se mișcă.

Să văd! Scoate-l din priză.

Le palpez, le mîngîi, la gîdil. Apoi le apăs mai zdravăn.

O să le strici!!!

Dă-le-n colo!

Uite cum se mișcă!

Și în cele din urmă le apăs pînă aud un clic. Apoi altul. și încă unul.

No încearcă acum.

Merge.

Tati, ești un geniu!

Simplu. Ce Eminescu, ce Enescu, ce Brancusi? Nici lui Einstein nu i-a zis fiu-su că-i geniu!

Ah, ce mi-am reparat stima de sine!

Fiu-meu e priceput la masaj. Ego-masaj în familie.