Why we got it so well? (1): Conformitate și conformism în Biserică


Încă de la început biserica a fost criticată pentru lipsa de conformitate. De ce nu este respectată Legea? De ce sunt primiți barbarii-n biserică? De ce se mănîncă cu barbarii la aceiași masă? De ce se mănîncă ce mănîncă barbarii? Trebuia biserica să se conformeze? Cît? Pînă unde? De ce? Pentru ce? A fost nevoie de o revelație specială. La capitolul meniu Petru visa.
Pavelul evreu întors pe dos a dus lucrurile mai departe. Chiar el? Au apărut loialiștii ce nu acceptau așa ceva. Se cerea întoarcerea la sursă. Cam așa cereau și renașcentiștii și reformatorii. Și noi nu? Sau și noi, nu? Dar care era sursa? Sau Sursa…
Sursa era Ierusalimul. Adunarea cremei creștine a decis împreună cu ceea ce unii dintre noi numesc o putere, alții a treia persoană a Trinității. Alții o numesc sinod sau conciliu. Adică noi cu noi am stat de vorba despre ei (de obicei). Nu despre noi. Și l-am luat pe Dumnezeu ca martor. Nu puțin a lipsit să și jure… Și am decis. Am decis ce este aceea conformitate, adică am decis că forma actuală este conformă, identică cu cea veche. Cu alte cuvinte este ortodoxă și catolică în accepțiunea largă a cuvintelor.
Desigur nu s-a sfîrșit aici. Pentru că conformiștii bănuiau o conspirație. Complotul de a distruge monoteismul. Uneltirea de a duce din nou poporul în robie. De a distruge templul. Și de a desființa Israelul.
Și ce să vezi, conformismul a avut dreptate. Prorocie nu alta! Conformiștii, acei oameni ce acceptau mecanic, necritic și se supuneau formal, docil, față de hotărîri și obiceiurile împămîntenite de mii de ani și-au văzut pulverizată mentalitatea tocmai de desfășurarea ulterioară a evenimentelor. A apărut Sfînta Treime. Poporul a fost dus în robie. Templu a fost distrus. Israelul a fost desființat.
Conformitatea a fost preluată de biserică. Dar oare nu ne paște și pe noi pericolul conformismului? Conformismul este un demon ce-și face de cap în rîndul religioșilor. Pentru că este greu de combătut. Pentru că este aproape imposibil de evitat. Pentru că nu vrea să moară. Pentru că nu se lasă trimis în adînc cu una, cu două. Ci doar cu conformitatea la Isus Cristos.
Why we got it sooo well?

Why we got it so wrong? (3): Ce a fost și ce a devenit biserica


Isus a venit, a stat și a plecat. Apoi am inventat biserica. Sau adunarea celor ce-au crezut că el a fost cine a fost, a făcut ce a făcut și este cine este. Și va mai fi.
 
La început era mult entuziasm. Și persecuție. Tatonări și greșeli. După un timp biserica a devenit Biserică. Cu nevoi, drepturi, privilegii, pretenții. Pămînturi, temple, angajați. Organizare, structură, autoritate. În final putere. Ritual, slujbe, moaște, separare. Cler. Profesionalism. Avere. Și mai multă putere. Plus un pic de inchiziție.
 
De ce n-o fi făcut-o Isus așa pe cînd atingea Pămîntul cu talpa piciorului lui? Ce-am făcut noi din biserică? Cînd și unde ne-am rătăcit? Care o fi calea spre biserică? Cine ne va călăuzi? Ce ne garantează că nu ne vom rătăci din nou? Două mii de ani de creștinism? Cîte încercări eșuate, cîte realizări strivite… De cine, de Diavol? De noi, de ei.
 
Și totuși calea spre biserică este la îndemîna oricui. Încă deschisă. Să n-o închidem. Să n-o facem mai dificilă decît este. Am uitat că este despre slujire. Despre acceptare. Despre iertare. Despre Isus și noi. Despre noi și Isus. Pentru că nu putem să ne facem robi puterii, banilor, culturii, ci doar lui. Altfel biserica devine un partid, o bancă, un club. Sfînt, dar nu al lui.
 
Biserica n-a fost sinagogă. Biserica n-a fost templu. Biserica a fost altceva. Biserica a fost mărturia vie a lui Isus. Ce a devenit biserica azi?
 
Why we got it sooo wrong?