Why we got it so wrong? (4): Libertatea și biserica vs Biserica și libertatea


Image result for ruined castle
Isus Cristos a redat omului libertatea ce o avea în Eden. L-a eliberat de boli, de draci, de propriile neputințe, redîndu-i vederea, mersul, orientarea și adevărul. Cu toate că după aceea omul era liber din nou să aleagă ce-i plăcea. Fructul oprit era tot acolo, redefinit.
Biserica a împins libertatea mai încolo integrîndu-l pe creștin (evreu sau barbar) într-o societate sclavagistă. Complicat, dar posibil. Erai liber ca soldat, ca sclav, ca stăpîn. Ca femeie, copil sau împărat. Trebuia însă să iei jugul lui Cristos. Nu cel al iudaizatorilor. Pe simplu motiv ca jugul lor era unul vechi, greu, inutil. Cristos i-a eliberat. Cristos te-a eliberat. Cristos ne-a eliberat.
Apoi nu știu cum ar fi mai bine de spus: cine a cucerit Imperiul? Libertatea, biserica sau Cristos? Revoluția creștinismului nu a fost una violentă pînă n-a intrat pe rol șeful cel mare: împăratul. Apocalipsa a fost amînată. S-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat după orice revoluție: restaurația. Stăpînii au rămas tot stăpîni, sclavii tot sclavi, bogații tot bogați și săracii tot săraci. Cu mici excepții.
Apoi în numele bisericii și a lui Cristos libertatea a fost restrînsă. Trebuia protejată instituția. Trebuia protejat Dumnezeu. Cine era împotriva lor trebuia să moară. Sau să tacă. Sau să plece. Să dispară. Pînă și lui Dumnezeu i-a fost confiscată libertatea de a decide cine și cînd avea să moară.
Biserica a definit libertatea de sus în jos, de la vîrful piramidei, făcînd abstracție de bază. Baza să tacă pentru că puterea era sus. Pentru că Cristos a spus să-i dăm cezarului ce-i a lui. Surprinzător, pentru un observator cît de cît obiectiv, Biserica a devenit foarte repede opresivă. Obsesiv de opresivă. Asocierea cu puterea seculară, dezvoltarea propriei puteri și abuzul de putere a plasat-o în opoziție cu libertatea lui Cristos. Smerenia a fost înlocuită cu supunerea față de superior. De parcă era cineva superior…
Biserica și-a pierdut libertatea pentru că a redefinit-o în termeni restrictivi. Gardurile sunt bune, dar gardurile cu sîrmă ghimpată sau electrificate dau de gîndit. Ele sunt la fel de mortale pentru cei ce vor să iasă, cît și pentru cei ce vor să intre. Cînd Isus a plecat în căutatea oii pierdute să le fi închis pe cele rămase cu un gard de felul ăsta? Cum de a evadat prizoniera cu matricola #100?
Și nu vă faceți iluzii gardurile realității virtuale, ale gîndurilor și ale gîndirii sunt la fel de electrificate și pline de ghimpii autorității, uneori patologic de paranoice.
Așa că mă întreb de ce or fi început să gîndească primii creștini și n-au rămas la cele primite pînă atunci? De ce au scris? De ce s-au întrebat cine e Isus, ce e cu Duhul Sfînt? Cine e Tatăl? De ce nu apare termenul Trinitate în Biblie? Pentru că atunci exista libertate!
Uitînd de libertate Biserica s-a transformat din fortăreața ce o apăra într-o ruină abandonată. Pentru că libertatea n-a mai fost găsită între zidurile ei.
Why we got it sooo wrong?