Cina pandemiei


They still did not understand from Scripture that Jesus had to ...
Pandemia și interdicția de circulație și de asociere a dat peste cap gîndirea unora. Că doctrina era deja dată de mult peste cap… Așa că îndoctrinații ce-au spus: “Să ne aliniem ordonanței militare și să nu dăm cina. Protejăm omul.” Și au venit cu explicațiile abracambrante a unor cazuri ipotetice. Vezi Paul Negruț cu sora bețivă și pastorul eretic. Adică interdicție militară. N-au reușit sau n-au vrut comuniștii să interzică ca bisericile să dea cina, a reușit Paul Negruț. Să speram că realizarea epocală apare în C.V.-ul fratelui. Să vină pandemia viitoare!
Spre deosebire de acesta, alți participanți la pandemie au gîndit că cina trebuie dată, indiferent de condiții. Vedeți, asta nu se poate trece în CV pentru că e ceva obișnuit: Biserica face ceva ce este datoare să facă. Ba unii chiar au riscat și au trimis diaconi/lideri ai grupelor mici care au împărțit cina personal. Cu toate precauțiile necesare pandemiei. Și cu riscul de a fi amendați.
Apoi a fost varianta bisericii internaute cu partășie vizual-auditivă și cina casnică (să-i zicem așa…). Și în formă extremă, cea fără internet, fără diaconi/lideri, pur familială, împărtășită de soț sau în lipsa acestuia de unul/una dintre participanți/participante. Pentru că, să fim sinceri, Noul Testament nu dezvăluie cine dă fizic cina. Mister!
La fel cum, surprinzător, Noul Testament nu îl exclude nici măcar pe Iuda de la cină. Sau cel puțin nu îl exclude total, pentru că el stă la masă, mănîncă împreună cu Isus. Avînd în vedere modul cum celebreaza evreii cina Paștelui, precis a și băut cu Isus. Marcu nu îl trimite pe Iuda “afară”.
Dar să lăsăm la o parte intenția cinei ca și comemorare a morții lui Isus Cristos, deși îmi trece prin minte un gînd ereziac: n-ar fi fost mai bine să se fi comemorat extraordinara înviere, nu banala moarte? Pentru că toți mor, chiar și necredincioșii. Dar numai unii învie. Doar credincioșii. Cum spuneam, gînduri ereziace… Cum s-ar fi celebrat de Paște învierea înainte ca ea să se producă?
Mai surprinde ceva: Isus nu va mai bea și mînca cina pîna la venirea împărăției. Care împărăție e pregătită de Tatăl, deja pentru Isus în Luca. Cei 12 vor sta la masă în această împărăție, vor mînca și vor bea la masa lui Isus Cristos și vor judeca cele 12 seminții a lui Israel. Bănuiesc că Isus va face același lucru.
Deci pînă la urmă în împărăție se va mînca și se va bea. Probabil baptiștii și penticostalii nu vor bea că n-au voie…
Dar dincolo de acest aspect minor al extinderii cinei în vremurile viitoare – cine știe dacă în împărăție se va bea vin, must, nectarul zeilor sau doar cadarcă – în delirul pandemic al unor frați foarte interdicoși, păstrători de tradiții, ei care luptau împotriva tradițiilor altora, acești frați zic, au creat un precedent ce riscă să devină o tradiție: interdicția de a lua cina. Veți spune “Să avem pardon, ai puțintică răbdare stimabile! Interdicția există în Noul Testament!”
Ba nu onorabililor! În Noul Testament nu există interzicerea dării cinei în întreaga Biserică! Cina s-a dat și în vremuri de mare persecuție, cu riscul vieții. Era să zic al scaunului, dar atunci nu era cazul. Acum e cazul. Noilor pavelieni le este frică ca nu cumva, cineva, să dea cina p-acasă și toată rețeta de autoritate, de reguli să fie pusă sub semnul întrebării: “Cum, un neordinat să dea cina? Cum o femeie să dea cina? Abracadambrant!” În viziunea unora.
Ba eu aș merge un pas și mai departe. Nu cu pavelienii – ăsta nu-i un soi de maimuță de prin junglă? – ci cu Pavel de mînă. Cu vrednicia luării cinei. Dacă a participat și Iuda… N-ar fi mai bine, ca-n familie așa și-n biserică – ca fiecare nu numai să se cerceteze, ci și să existe un timp în care să poți să îți rezolvi personal 1:1 (unu la unu), tête-à-tête, ceva ce trebuie judecat personal, singura condiție de participare la cină? Pentru că nu pandemia este condiția neparticipării. Nu interdicția cultului. Nici măcar a Securității sau a Departamentul cultelor, fie-le țărîna ușoară! Condiția participării este cea expusă de Pavel: în ce chip considerăm cina.
Deci, dacă pînă și Iuda a participat la cină, Biserica trebuie să participe la cină în ciuda interdicțiilor și în ciuda fantasmagoriilor inventate de onor responsabilul cu educația cultului. Precedentul creat de Securitate care a dat libertatea bisericilor de a lua cina contrastează în acest caz pandemic cu interdicția oficială a conducerii cultului care a interzis luarea cinei. Fie și pentru o lună. Fie și pentru un Paște. Fie și o singură dată! Pentru că a creat un precedent.
Dacă vă amintiți de al meu gînd ereziac, al posibilității comemorării învierii, cum vi se pare justificarea și interdicția în sine a comemorării cinei în întreaga biserică? De aprobat, de repetat, de trecut în viitoarea ediție a Mărturisirii de credință? În CV-ul celor ce-au fost ascultători? În declarația de conformitate a credinței? Sau pur și simplu ortodox – adică conform cu adevărata credința creștină?
Cum va rămîne evenimentul în istorie? Cina eșuată? Cina pandemiei? Ne-cina pandemiei? Cina lui Negruț? Interdicția lui Negruț? Paștele cel făr-de-cină?
Sau simplu: Cina în ciuda pandemiei? Pentru că această cină a intrat în Istorie. Cine a luat-o s-a bucurat. Cine n-a luat-o s-a întristat. De ce o fi luat cina Isus?