Subiectiv vs obiectiv…


Religia noastră este subiectivă. Dacă Dumnezeu nu accepta subiectivismul nostru o sfîrșeam (din nou) ca la potop…

Dumnezeu nu s-ar fi întrupat dacă nu ne accepta așa cum eram și cum suntem acum. Adică subiectivi.

Creștinismul nu este un set de legi obiective, ci mai degrabă un set de trăiri în relație, armonie, nu în duplicare mecanică.

Deși scopul lui este mîntuirea, nu clonarea spirituală, nu putem spune că nu este marcat de subiectivism.

Iertarea este subiectivă.

Acceptarea păcătosului la fel.

Ca urmare, oricum ar fi definită mîntuirea în creștinism, de oricine, oricind, oriunde, ea rămîne un record absolut de subiectivitate, mai ales prin polul harului. Poate și cel al minunilor…

Obiectivitatea va veni în ultimă instanță la judecată…

De Alexandru Nădăban Publicat în 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s