Chemarea la Biserică!

Înțelepciunea și-a pierdut vocea de atîta strigat. Pe la garduri. Prin piețe. Prin diverse locuri. După răgușala dinainte de pandemie, acum a trecut de la acut la cronic: nu mai strigă, nu mai vorbește. Doar soptește.

Cine are urechi de auzit să audă!

Și cine are ceva între cele două urechi să și facă ce zice Înțelepciunea.

Evident, nebunii nu-s invitați. Doar nebunii pentru Cristos. Secția psihiatrie celestă este deschisă, gata să-i primeasca pe toți. Pe toți care?

Pe toți cei ce nu vor să pună între ei și ceilalți ziduri. Pe toți ce vor să ducă mai departe lucrarea Domnului, nu invers. Ați remarcat în ultimul timp ce l-au mai împovărat pe Cristos cu lucrarea lor? Hai Doamne, tu poți. Mai ia-o și p-asta! Politicos. Cu litere mari. Și cu conturi cît se poate de mari. Nu vi se pare interesant că acum cînd sunt bani mai puțini și lucrarea Domnului e mai mică? Unde se duc banii? Depinde Dumnezeu de banii noștri? Dacă da, atunci cînd se termină banii înseamna că se termină și cu Dumnezeu. Dacă nu, atunci avem o mare problemă. Cine a făcut legătura dintre Dumnezeu și bani? Asta trebuie lămurită!

Haideți la Biserica lui Cristos! Unde are șanse Cristos să aibă mai multă influență? Acolo unde-s doi sau trei sau acolo unde-s 1000 sau 2000? Proporția-i mai bună acolo unde Cristos este unul dintre cei trei sau unul din cei patru. Oare ce spune textul sacru?

Haideți la Biserica ce nu s-a închis niciodată. Niciunde. Nicicînd. Acolo unde ne putem privi în ochi. Acolo unde ne cunoaștem. Acolo unde nu sunt ziduri de despărțire. Singura Biserică ce are să-l vadă pe Cristos. Acolo unde se regăsesc cei șapte stîlpi ai Înțelepciunii. Pe care se sprijină Biserica. Singura Biserică.