Banii sau viața? Sau Banii și viața?


Banii sau viața este somația clasică a tîlharilor.  Echivalentul ei se regăsește în pilda împăratului. El răsplătește inconștienții și pedepsește conștienții. Împăratul a fost flămînd, însetat, străin, gol, bolnav și la închisoare. Ciudat împărat, nu?

Realitate identică pentru toți participanții la acțiunile de binefacere. Cu surprize. Cine nu l-a văzut așa (adică: flămînd, însetat, străin, gol, bolnav și la închisoare), dar a avut grijă de cei ce aveau aceleași nevoi (secrete) ca ale acestui împărat (hrană, apă, haine, companie), a fost răsplătit. Hmmm…

Împăratul a dat o lege, un anunț, o circulară, o enciclică sau o sobornicească cu cerințele? NU. Dar fiind cu toții în aceiași împărăție, se pare că da.

Împăratul a dat vreo interdicție de genul să nu-mi faceți mie? Sau să nu faceți asta și cineva a călcat legea? Nu. Exact pe dos. Împăratul a zis faceți bine celor ce n-au parte de bine.

Cei ce au fost foarte atenți să-i ducă și să-i facă împăratului (și numai lui) tot ce era de dus și făcut, și-au pierdut în final viața. Nu se spune nimic de farisei, de CPEx sau de Consiliul bisericesc. Da chiar nu se spune nimic?

Amîndouă grupurile de aleși (atenție calviniști și necalviniști, aici e vorba de 2/două, alegeri; sau predestinări?), unii pentru răsplata pozitivă, alții pentru cea negativă, au fost conștienți de cerințe. Amîndouă grupurile le-au îndeplinit. Împăratul face diferențierea și ia ca un afront personal ceea ce au făcut caprele. Caprele se scuză că nu l-au văzut niciodată nenorocit și lipsit. Explicația vine din gura împăratului. Nu le-ați făcut lor, nu mi-ați făcut mie.

Ordinea e un pic inversată. Mai întîi sentința. Nu este anunțată, dar deducem că despărțirea odată efectuată nimic nu se mai schimbă. Hotărîrea a fost luată. În mod normal răsplata celor ce nu visau la răsplată ar fi trebuit să vină ultima. Pentru cititorul actual este o surpriză de proporții.

Apoi vine dialogul cu condamnarea. Apoi condamnarea definitivă cu enunțarea sentinței. Aici e o altă surpriză. Cum, noi care am făcut planuri de management, am căutat investitori, ne-am dat peste cap, nu te-am văzut? Noi te-am văzut, noi am acționat, noi am făcut. Caprele nu spun că n-au făcut, ci că totdeauna i-au făcut împăratului. Era un program. Era o viziune. Era o implicare. Era ceva premeditat. Adică planificat. La zi. Conform graficului. Cu estimări, cu procente, așa cum vrea banca…

De fapt, în inconștient rămîn cu somația împăratului: Banii sau viața?

Nici nu știu dacă pune în balanță că a face ceva este mai important ca a da bani.

Cu toate că aș vedea mai multe elemente pozitive în a face nu în a da bani. Dar cred că rămîne somația: Banii sau viața!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s