Ce e urât? Ceva ce nu e frumos. Dar ce e frumos?


Se spune că gusturile nu se discută. Indiscutabil! Cu toate astea există ceva ce se numește estetică.

Dacă vrei să faci un cadou de obicei cumperi ceva frumos. Dacă îți cumperi ceva în casă vrei tot ceva frumos. Dacă tot dai bani. Pînă și mașina dacă nu arată bine nu prea contează ce are sub capotă. La fel stau lucrurile și cu mîncarea. Dacă miroase bine, dacă arată bine, îți vine ceea ce se numește pofta de mîncare. Idem la filme, cărți, muzică, peisaj, sport și sex. Ceva ce te încîntă, te și motivează.

În contrast cu astea toate, vine urâtul: când vezi cadavre, miroase pestilențial, când formele n-au nici o noimă și când nu înțelegi nimic din muzică, din ceea ce vezi, auzi, miroși și guști, ți se pare abject sau cel puțin deplasat, spui că e urât, întorci capul și dacă nu vomiți spui cel puțin în gînd: pfui!

Cei care au gusturi mai ciudate sunt considerați excentrici sau cel puțin originali. Ca Dali cu furnicarul pe care îl plimba prin Paris. Sau ca operele sale de artă. Și poate lansezi o modă. Dar acum s-au înmulțit excentricii. Nu mai e normal să fii normal. E mult mai interesant să nu fii.

Normalitatea înfățișării omenești diferă de la o cultură la alta. În Europa nu folosim inele ca să ni se lungească gâtul, nici chinezoaicele nu își mai strâng laba piciorului să fie cât mai mică. Nici nu ne vopsim pielea ca să arate mai albă sau mai puțin albă. Eventual ne bronzăm. Chiar și artificial.

Pușcăriașii erau tunși zero, așa că nimeni nu risca să se facă de pomină cu asemenea tunsoare non-conformistă. S-ar fi făcut haz de tine și te-ai fi simțit prost. Dar moda s-a schimbat. Tonsura Kojac e acum banală.

Muzica nu mai e ce a fost: acum cântă toți bâlbâiții, sîsîiții, pelticii și afonii. Computerul face restul. Nu mai repetăm, ajustăm din butoane și facem play-back. Aș vrea să văd o orchestră simfonică făcând asta.

Frumosul a devenit în mare parte monopolul celor cu bani, dar există și mulți oameni ce au bani, dar n-au gust. Mai trebuie să dau exemple?

În fine piața sau banul a decis ce e frumos. Interesant criteriu. Totuși parcă e mai bine decât cu un dictator obsedat de stilul arhitectonic al tinereții tale. Vezi casa poporului lui, că a mea nu e.

Comuniștii și naziștii au reușit să pună în aplicare arta mobilizatoare, morala și estetica proprie. Noroc că s-a terminat cu ea. Încă o generație și am ieșit. Dar ce am pus în loc?

Multe frumuseți de aiurea: Michi Maus în loc de Șoricelul Chiț, Tom și Jerry în loc de Motanul încălțat, Supermen în loc de Făt-frumos din lacrimă și Alien în loc de Zmeul Zmeilor. Frumuseți și urîciuni străine în locul celor autohtone. Să continui: mecuri în loc de chiftele, hot dogi în loc de cârnați, chili în loc de ardei iute și așa mai departe.

Concluzia? După ce frumosul străin a câștigat în fața frumosului autohton, pînă și urîtul străin cîștigă teren în fața urîtului național.

Cu o singură excepți: cea a politicienilor și a guvernanților, fie ei bărbați sau femei. Ce-i al nostru nu ni-l poate lua nimeni, nu că nu am vrea să scăpăm de ei! De pildă Gigi Becalli. A fost parlamentar european. Credeam că vom scăpa de el. Aș! Bine că nu-și face televiziune proprie, dar cine știe, poate  l-ar ignora celelalte posturi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s