Șansa bisericii în post-pandemie (3): internetul


Love And Hate Cartoons and Comics - funny pictures from ...

La scurt timp după revoluție un pastor profesor (cu doctorat) de la Seminarul Baptist din București se căznea să-și facă campanie electorală. Discursul său mirosea a cadavru comunist cu arome proletcultiste. Se manifesta vehement de la amvonul bisericii în care-l ascultam lingînd în gînd, ăv cors, o lămîie imaginară. Mie nu-mi mai era greață, dar lui nu-i dădea saliva-n muștiuc ca să-i reteze logoreea. Ce să-i faci, trebuia și fostul colaborator al Securității să învîrtă cu făcălețul în zoaiele fricii imaginare. Va veni o judecată, vestul decadent o va încasa și o vom încasa și noi dacă preluăm computerizarea de acolo, ne avertiza aproape cu spume la gură. Și bineînțeles dacă el nu va fi ales președinte al uniunii.

Dincolo de computerizarea industrială inerentă cu care eram la curent, demonizarea computerului se profila din perspectivă bisericească, retrogradă, de-a dreptul prostească, cu nuanțe apocaliptice venite de la centru. Doar că după executarea celor doi Ceaușești nu prea mai mergea cu comenzi de la centru.

Apoi, după o perioadă în care mulți mastodonți au trecut în faza somnului (rațiunii) de fosilizare, a venit epoca internetului. Internet hulit direct sau indirect. Pentru resursele extraordinare precum și pentru libertatea extraordinară și facila înfășurare în păcat(e). Anonimat personal plus domenii imposibil de controlat egal explozie exponențială a imaginilor în imaginația la fel de personală. Confesionalele ar fi trebuit ocupate pe baza listelor de așteptare și priorități. Dar nu s-a întîmplat așa. Din motive lesne de înțeles.

Relația ambivalentă love-hate cu internetul s-a manifestat și la vîrf. (Bineînțeles că asta nu exclude păcătoșenia personală, ascunsă, dar facultativă a vîrfurilor.) De pe o poziție dogmatică de vîrf puteai avea blog că dădea bine. Îți făceai publicitate, erai perceput mai tînăr și deschis și te puteai stropși în termeni mai puțin bisericoși la problemele… lumii, că nu erai la amvon. Asta e love. Dar cum dogmatica ta e găina de aur ce nu trebuia atacată de nimeni, cum să faci ca să nu fie atacată? Foarte, foarte simplu. Nu dai voie nimănui să posteze comentarii. Ca să nu discriminezi între aliați și critici îi interzici pe toți. Că de aia ești infailibil. Deși nu ești papa. Asta este hate.

Al doilea val de semi-demonizare și demonizare apare, se manifestă și se va manifesta în domeniul rețelelor de socializare tip Facebook, ca să-l menționez pe cel mai accesat la noi. Hate-ul provenea tot din libertate oferită. Apoi din limitările sale datorate interdicțiilor de genul comunitatea Facebook nu acceptă… mai știu eu ce. (Căreia i-am căzut și eu victimă.) Dar cel mai ciudat relația ambivalentă hate-love se manifestă în neputința unor pastori de a avea un cont pe o astfel de rețea (tot Facebook, că la noi dacă nu ești pe Facebook nu exiști). Deci love cu Facebook/internet cu biserica care are cont aici și hate cu Facebook/internetul cu liderul aceiași biserici care n-are cont pe sus-numitul site de socializare. Măi, să fie! aceiași lideri absenți de pe Facebook ce-i criticau pe cei prezenți pe Facebook. Aveau/au și ei informatorii lor…

Presupun, fără să dețin dovezi, că este vorba despre relația love & hate dintre vulnerabilitate & inviolabilitate. Modelul presupus este Isus Cristos. Dar cu noi oamenii, sfințenia și autoritatea nu au ajuns la armonie. Nu poți să fii Isus & Cristos. Adică se poate, dar unii nu vor. Nu te poți face vulnerabil (la orice) și în același timp să fii perfect astfel încît nimeni să nu atenteze la persoana ta augustă. Fără a uita că Isus a fost neînțeles, trădat, batjocorit, torturat și executat. Dar a vindecat fără să facă fund-raising, match-funding, fără să ceară zeciuială, membralitate sau mai știu eu ce.

Și veni pandemia. Mama-mia!

Se dădură pe față tot felul de presupuse herezii ale unor presupuși pastori heretici. Se interziseră interdicții și se călcară comunicate, statute, autorități și para-autorități. Pe internet. În văzul lumii. În orbirea fariserilor și fariseicelor.

Și aproape că trecu pandemia cu distanțare mai mult sau mai puțin fariseică. Cu expunere sau fără expunere pe internet. Cu biserici goale. Cum de nimănui de la noi nu i-a trecut prin minte să cîrpească locurile goale din biserici ca cele de pe stadioanele de fotbal? Cu înregistrări de aminuri, cu aleluia, cu cîntări comune și perș virtual? Ei, mai e timp că se anunță valul al doilea. Vorba vine al doilea: e tot ăla da cu mai mulți deștepți.

Totuși întrevăd multe schimbări. Unele radicale. De exemplu, biserica numai pe internet. Biserica de acasă. Biserica ca realitate virtuală. Că unele biserici chiar că se manifestă de parc-ar fi vorba doar de o realitate virtuală încremenită-n timp! Care ar fi urmările? Cine știe? Poate o adevărată democrație. Poate o copie a teocrației. O dispersare a autorității. O biserică a tinerilor pe internet? Alta a bătrînilor? Una a femeilor. Alta a adolescentelor. Poate o întrupare a prostiei cu sceptru-ntr-o mînă și cu crucea-n cealaltă. De orice gen. Orice este posibil. Mai ales în spațiul virtual. Pe care poate-l vom demoniza. Sau îl vom sfinți. În care cel ce vine iar poate fi văzut de întregul Pămînt în aceiași fracțiune de secundă.

Cert este că oricine este liber să aleagă. Pe internet poți alege cine să-ți predice sau cînd. Pe internet nu trebuie să ai abonament plătit la biserică, ci doar la accesul la internet. Dar și asta s-ar putea schimba. Vor exista clasamente. Cu cei mai accesați. Cu cele mai accesate. Oare nu vor putea predica femeile pe internet? Nici homosexualii? Cine-i va împiedica, regulile unei anumite comunități tip facebook? Tip uniunea bisericilor independente și neatîrnate? Hilar! Ce și cum se va valida convertirea? Ce va însemna biserică? Dar biserică mare sau mică? Va exista biserica negrilor? Sau a albilor? Care va fi limba liturgică, engleza? Hackerii vor fi demonizați și Satana-i va coopta? Și multe alte întrebări pentru viitorul post-pandemie.

Asta pînă-n pasul doi cînd dincolo de laptop, tabletă și telefon deștept va exista posibilitatea montării unei unități bio și oricine-și va putea accesa situl preferat cu comenzi neuro. Atunci poți să stai într-o biserică și să te afli-n alta. Dar oare n-am experimentat asta de atîta timp? Pentru că în ultimă instanță ceea ce contează este despre relevanța cu impact personal a bisericii. În esență internetul (la fel ca banii) nu va schimba nimic. Doar forma va fi afectată. Un Matrix din care cine știe cine scapă. Cum, se știe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s