Deci cum e cu descreștinarea Europei?


Paving the way for a surge in Saudi-funded mosque building ...

Păi la început a fost Isus, apoi biserica, cei 12 și Pavel. Apoi Biserica. Și după aia ne-am despărțit. De gnostici. De montaniști. De marcioniști. Și alții mulți alții. Apoi de creștinii donatiști. De creștinii necalcedonieni. După alți ani de catolici sau de ortodocși.

Și catolicii de protestanți sau luterani. Și anabaptiștii de toți și toate. Calviniștii de restul. Și apoi mulți alții s-au tot despărțit din diverse motive: că biserica trebuie condusă altfel, că cina, că cine, că una, că alta/altele. Dar în esență ne-am despărțit pentru că NOI eram BISERICA. Restul nu mai era. Doar NOI eram CREȘTINI.

Ultimul venit ce pretinde că se trage de la Isus, de la cei 12 apostoli și pretinde că el este singurul creștin adevărat, face același lucru: descreștinează.

Îi descreștinează pe toți dinaintea lui. Prea mult spus? În esență asta facem atunci cînd spunem că mîntuirea este eficientă doar în varianta noastră. Și automat îi descreștinăm pe toți ceilalți. Indiferent din ce motive.

Și cum NOI suntem tot mai puțini, e clar că procentul de creștini scade neîncetat.

NOI am descreștinat Europa. Pentru că doar Duhul a încreștinat-o. Și doar Isus a mîntuit-o.

Cînd începe Apocalipsa?


Designers Imagine Famous World Landmarks After A Zombie ...

N-am știință de vreo biserică să fi decretat că bisericim sub zodia apocalipsei. Nici c-am intrat în Necazul cel Mic. Dimpotrivă: un claun american amenințase îngerul Sars-Cov 2 cu furisenia și dezintegrarea extramoleculară. Degeaba.

Apocalipticienii de meserie par virusați. Mă mir c-au uitat repede de propriile lor perspective profetice. Scuipate și uitate. Nicio veste? Nici o descoperire? Una barem! Micuță. Nimic?

La știri ni se spune Calul galben al Chitailui se bate în declarații și închideri de consulate cu calul negru a lui Trump. Calul roșu a lui Putin s-a dat la fund. Mult trimbițatul război al petrolului s-a stins. Așteptăm redemararea economiilor și urcarea vertiginoasă a prețurilor. Musulmanii sunt bine mersi. Calul alb e rezervat pentru un fals mesia. Cine-o fi, Biden? Ha!

Schimburi de muniție israelito-iraniană prin Golan? Nu-i nimic. Dacă era, apărea și luna aia roșie… Unde ne situăm? La ce uităm? Care sunt semnele și ce înseamnă ele?

În rest, apocalipsa suntem noi. Purtăm măști de formă. Oare nu ne-am mulțumit cu măștile personale de pîn-acum? Suntem mari amatori de reguli bisericești așa că tratăm măștile impuse fără religiozitate. Cu nasul peste mască. Cu gura pe sub mască.

Pentru că noi ne acordăm politica bisericească. Fin. Altele-s presante acum: banii, frecventarea templelor și conservarea eforturilor în caz că apare de undeva, pe undeva,Anticristul. Mă gîndesc că deși a venit căldura virusul nu și-a dat duhul. Nici măcar n-a leșinat. Cred că o să țină cam trei ani, trei ani și jumătate pînă lichidăm virusul ăsta.

Aurul e tot mai scump. Bugetarii salarii tot mai mari. Plouă tot mai mult. Crește iarba. Anul viitor mare sărăcie. 80 de miliarde de euro de la UE? Mamă ce de hoți o să le ia!

În Australia fermierii au zis să-și vadă guvernul de politica lui externă, dar să se facă distincție între sancționarea Chinei pentru că-și face insule și pe înarmează și relațiile economice că ei trebuie să-și vîndă produsele. Babilonie cu bani, interese și semne. C-or fi pe mînă, pe cap, vedem noi. Sau ei…

Cineva zicea că Lenin n-a spus Învățați, învățațti, învățați, ci Virusați, virusați, virusați! Hmm… Poate avea dreptate.

O fi virusul ca apocalipsa sau apocalipsa ca virusul? Ambele invizibile. Ambele imposibil de evitat. Fără leac. Fără avertizare. Numai Dumnezeu și credința te vor ajuta să supraviețuiești.

Infectările se țin lanț și aiurea. Presupun că voi fi printre ultimii infectați/imunizați după ce o să merg la o petrecere de infectare/imunizare. Înainte sau după vaccin? Care dintre vaccinuri? Ce mai contează? Înainte sau după Necazul cel Mare…

Ați mai auzit vreo predică cu Luna sîngerie, Rusia, Israel, China, Iran? Acum se mai predică despre cum, cînd și cu ce se ia și cine dă cina. În vremuri apocaliptice? Biserica și mîntuirea este despre ascultarea de șefi și respectarea dogmelor. Ca să nu fim eretici. Și să ne rugăm pentru liderii ce ne guvernează întru prostie. Care este sensul binecuvîntării în ziua de azi?

Cum va fi după apocalipsă m-ar interesa pe mine! Pentru că pînă acum apocalipsa suntem noi.

Și încă ceva. Nu prea contează cînd începe apocalipsa, ci cum și cînd se sfîrșeșete…

Aristocrația din România, o republică, despre libertatea de exprimare


PS Calinic Botoșăneanu, noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, în locul ÎPS Pimen

…vom încerca să reparăm mrejele Ortodoxiei care au fost rupte de schismele și dezbinările consumate ca rezultat al libertății de exprimare de după 1989, respectând totodată, cu toată seriozitatea, canoanele rânduite de Sfinții Părinți, legiuirile Bisericii precum și hotărârile Sfântului Sinod.

La metehne vechi, mreje vechi, canoane vechi, legiuri vechi, hotărîri pe măsură a unor oameni bătrîni.

 

 

 

Cînd sună Covidul…


No podremos derrotar al coronavirus sin modelos animales

Azi pe la ora 10-11, mă sună un număr necunoscut. O voce de femeie. Foarte șovăitoare. Bună ziua. Domnul Alexandru Nădăban? În fine cineva care-mi pronunță bine numele. Șovăitor, dar corect.

Bună ziua. Vă sun de la secția de hematologie. Foarte șovăitoare vocea. Parcă plină de regretele unei vești triste. Vreau să vă anunț că – și aici mi-am ținut un pic respirația – doamna doctor vă poate vedea doar vineri la ora 11; că n-au ieșit toate analizele…

Atunci m-am dezumflat. Deci aveți rezultatul la testul de Covid? (Bre, e negativ dacă te vede!!!) Păi e negativ, de aia vă poate vedea. Aha! Mulțumesc. Deci vineri la 11 pe secție? Nu, la ambulatoriu. Aha. Mulțumesc. La revedere! La revedere!

Și asta a fost tot.

Dar Covidul pîndește. Ghiorocul este între două sate focare de Covid. Dacă mă duc la Arad trec printr-unul, dacă ei se duc la Arad trec prin Ghioroc. Să vedem cum o fi cu virusul ăsta și cu virusiada asta.

De-a alba-neagra sau Ofensați din toată lumea uniți-vă!


Aștept să văd cînd Casa Albă își va schimba numele. Oare va deveni Casa Neagră? Sau va fi un fel de Alba-Neagra?

 

Poland's Black Madonna

Nu cred că Marx, Engels și Lenin și-ar fi imaginat vreodată că proletarii vor fi înlocuiți cu ofensați sau potențial ofensați și că revoluția va fi declanșată de ifosele hipersensibilizate ale unor habarniști în ale istoriei și culturii. Și sociologiei. Și psihologiei. Și așa mai departe.

Dar trio de mai-sus a avut dreptate: revoluția pentru doborîrea capitalismului și venirea comunismului, alias visul de aur al întregii omeniri pomenit atît de des de Ceaușescu, e iminentă și ireversibilă. Cu două amendamente.

[Și cu efectele secundare (oare?) știute, dintre care l-aș pomeni doar pe cel al dispariției religiei așa cum o știm azi. Sau mai bine zis scoaterea în afara legii mai întîi a unor religii, apoi a tuturor religiilor.]

Primul: comunismul va răsturna întreaga ordine socială, economică, culturală și politică.

Al doilea: comunismul nu va fi ultima fază a societății omenești. Visul de aur se va transforma. Deși aurul doar se aliază nu se transformă.

Acum doar se reconsideră istoria. De exemplu BBC ne anunță azi că More music stars change their ‘unacceptable’ names (https://www.bbc.com/news/entertainment-arts-53497347). Adică, British dance music DJ Joey Negro is to drop his „unacceptable” stage name and instead go by his real name, Dave Lee. Dacă se numea Black era OK? Domle ce sensibili sunt unii la limba latină!

Alți sensibili la limba latină sunt și cei de la Doamna dinainte-de-război. Chart-topping US country-pop group Lady Antebellum changed to Lady A because Antebellum has connotations with the slavery era. The Grammy-winning Nashville trio said they took the name from an architectural style, but were „deeply sorry for the hurt this has caused”. Iar o chestie ce se traduce cu înainte de război s-ar putea să aibă conotații cu primul război mondial, al doilea război mondial, războiul opiului, cel de independență (al tuturor), și cu alte războaie în care unii i-au omorît pe alții și invers. Mă gîndesc că națiuni întregi ar trebui să-și ceară scuze de prin antichitate. Mai ales egiptenii, romanii, grecii, armenii, chinezii, mongolii, turcii și alți geto-daci ce aveau sclavi și sclave, ieniceri și spahii. Și să ne dea odată rușii tezaurul ăla napoi! Aici cred că ruși s-au cam jucat de-a alba-neagra!

Pe lîngă ăștia Fellow country band Dixie Chicks are now just The Chicks. „Dixie” was often used as a nickname for the southern states during the US Civil War era. The band’s Martie Erwin Maguire recently told BBC Radio 4’s Front Row: „As race relations have been really tense in the US and in other countries, we’ve really put a microscope on that word ‘Dixie’ and it felt uncomfortable… We just don’t want to have any association with something that can be hurtful to a group of people.”

Mă întreb cum o să se re-numească stilul de jazz Dixie? Adică, Dixieland, sometimes referred to as hot jazz or traditional jazz, is a style of jazz based on the music that developed in New Orleans at the start of the 20th century. One of the first uses of the term „Dixieland” with reference to music was in the name of the Original Dixieland Jass Band (which shortly thereafter changed the spelling of itsdupă cum zive WIKI, name to „Original Dixieland Jazz Band”). Their 1917 recordings fostered popular awareness of this new style of music. Va fi voie să amintesști că stilul New Orleans 1920 era Dixiland? În care țări, cu ce ocazii, sub ce pedeapsă?

Și încă una: In June, British record label One Little Indian, which has released music by Bjork, Sigur Ros and Paul McCartney’s side-project The Fireman, changed its name to One Little Independent. Founder Derek Birkett said he made the decision after a fan explained why the name – which uses an outdated term for the indigenous people of the Americas – was „offensive”

Bre, analfabeșilor: cînd a pornit Columb la drum peste ape spera să găsească drumul spre India pentru că pămîntul era rotund. De unde să știe c-a dat peste native Americans? Sau cum s-or fi numit ei atunci. Să ardem toate cărțile și filmele cu indieni, piei roșii și fețe palide? Deci să jucăm alba-neagra la geogra? Oricînd, oriunde, dar care-i miza? Că nimeni nu vede mai departe de vîrful ofensei.

De exemplu, în Europa, eu m-aș opri la icoana de la Częstochowa, din Polonia. Madona neagră. Cum de n-a fost ofensatoare pentru albi? Și să zicem c-ar fi acum pentru negri. Este pentru toți negrii? Și dacă este i se va da alt nume? Care? Icoana Madona albă? De remarcat că și Isus este negru. Hai că-i cam prea progresistă chestia asta! Să-i schimbă fața, numele și religia. Dacă tot era iudeu… Să ne jucăm un pic de-a alba-neagra. Jocul ăla imoral, ilegal și idiot.

Mult fum o fi fost în Polonia de s-a înnegrit Madona… Pentru că “Through Poland’s very turbulent history Our Lady of Częstochowa has always stood as the epitome of perfect motherhood, loving and forgiving.” Nu e vorba despre alba-neagra aici.

Dar în rest?

Cu Covidu-n nas și-n limbă…


Coronavirus (COVID-19) IgM/IgG Rapid Test Kit

Ei, azi am fost la analize. Mi le-au luat. Și pentru siguranța națională și locală mi-au luat mostre de probabil sau eventual Covid. De pe fundul limbii. O fi avînd și altceva limba mea? Și din fundul nasului. Iar!

Asistenta mi-a luat o mostră de salivă cu un băț de plastic ce avea la capăt ceva bumbac. Era așa de lung că puteai să-ți cureți ambele urechi cu accesul doar dintr-o parte. Îl băgai pe o parte și-l scoteai pe cealaltă. Ca-n filme.

În nas cred că mi-a ajuns pînă la sinusita d-astă iarnă.

Mîine se vor ști rezultatele. Nu mai repede.

50% pozitiv vs 50% negativ.

Sau la pariu.

N-am simptome.

Cine vrea să parieze? Cine are o informație secretă care i-ar aduce cîștig?

Dar, mai întîi vorba aia: Ce zici tu despre tine?

Păi s-ar putea să fie negativ, s-ar putea să fie 65% pozitiv. Că-s din fire pesimist.

Pînă mîine pauză!

A covida sau a nu covida? – asta-i întrebarea


amudu: Severe Acute Respiratory Syndrome [ SARS ] ::

Mîine 21.07.2020 mă duc să-mi fac analizele la spital. Cele la șase luni. Mi se va face și testul Covid. Ceva nou.

Deci după spelectomia din 2008, chimioterapia din 2015 și întreținerea de doi ani n-am mai făcut nici un tratament. Întreținerea mi s-a terminat cu 5 luni înainte ca regimul PSD să taie toate procedurile de întreținere.

Mîine la ambulatoriu la secția de hematologie și apoi acasă. În funcție de rezultatul testului Covid mă va vedea doctorul specialist pentru consultația tradițională. Să sperăm că totul va fi bine. În fond trebuie să fiu pozitiv?

Sau de data asta negativ înseamnă pozitiv?

Fără Dumnezeu


O lume modernă în care cîțiva asasini aproape nemuritori pretind că Dumnezeu nu există, dar încearcă palid să-l înlocuiască. Foarte palid. Și totdeauna cu sînge. Unde am mai întîlnit ideea asta cum că sîngele vărsat are efect? Să mă gîndesc…

Pe de o parte filmul pretinde că omul aproape nemuritor (semizeu?) poate face bine omorînd oameni în beneficiul altor muritori. Cică salvîndu-i.

Pe de altă parte oamenii obișnuiți încearcă să-i pună pe lamele de microscop pe ciudații ăștia aproape nemuritori cu orice mijloace – moartea nu e exclusă – pentru a vindeca moartea. Și a-i face pe oameni să trăiască mai mult. Cît?

Și pentru a dobîndi faimă. A, da! Și bani. BANI! Banii sunt scopul. Pentru unii parcă banii ăștia ar fi Dumnezeu. Sau vor fi avînd banii un dumnezeu.

Într-o lume fără Dumnezeu totul e posibil. Ce nu înțeleg oamenii care proiectează o lume fără Dumnezeu este că de fapt numai într-o lume cu Dumnezeu totul e posibil. Dar numai după regulile lui Dumnezeu.

Film de acțiune. Un pic tras de păr la istorie. Pentru acțiune, 10. M-a încălzit. La etică, 9. La morală, 4 cu felicitări!

De văzut și comentat. Poate de băgat într-o predică. Ca ilustrație. Fără Dumnezeu.

O cheie baptistă într-un lacăt ortodox (1): asistența socială


Social Concern Training Course by Axis-V Creatives ...

Iosif Țon scria și spunea prin anii 90 că pentru poporul român cea mai bună și adevărată credință ar fi cea baptistă. Probabil că ar fi spus și scris la fel dacă domnia sa ar fi fost catolic, anglican sau charismatic. Pentru că de obicei credem sau cel puțin avem impresia că cea mai bună credință este cea personală. Cert este că după 30 de ani de liber arbitru religios, România nu este mai baptistă decît era. Poate un pic mai catolică. Greco-catolică. N-a existat un exod din biserica ortodoxă. Sau din oricare alta spre biserica baptistă.

M-am întrebat de ce previziunea, ca să nu-i spun prorocia, schimbării n-a funcționat? Să fi intervenit forțele malefice atît de des invocate în cazul unui eșec? Să se fi schimbat opțiunea/alegerea poporului? Sau pur și simplu, se aplică zicala clasică: Dumnezeu a hotărît că poporul român nu este pregătit încă?

Poate săgeata a fost trasă la întîmplare fără să nimerească ținta, poate s-a intrat în cetate cale de numai o zi în loc de trei, poate toți prorocii proroceau de bine și tocmai eu m-am găsit să mă pun de-a curmezișul și să nu văd realitatea celestă ascunsă după perdeaua cu același nume ce fusese despicată-n două cîndva?

Cine știe? Cert este că lacătului ortodox, religia majorității, i se proiectase o cheie baptistă. Clasic.

Și dincolo de o logică misionară a la Țon, n-ar trebui să faci ceva ca din circa 130000 de membri între 1989 și 2002 să se ajungă la circa 9800000, depășind cu peste 50% numărul ortodocșilor români? Eu aș spune că da, ar fi trebuit să se facă ceva. Și nu s-a făcut? Ba da.

S-a făcut o universitate baptistă. Apoi încă una. S-au făcut licee baptiste. S-au făcut grădinițe baptiste. S-au scris cărți baptiste. S-au deschis noi biserici baptiste. S-au ținut conferințe, congrese, concerte și evenimente cu caracter misionar sau cultural. Impact? Fără!

Pentru că procentul nu s-a schimbat. Baptiștii nu au depășit nici măcar 1% din populația României. Cu toate eforturile de organizare. Cu toate investițiile străine sau autohtone. Cu toată dezvoltarea pe orizontală sau verticală. Și atunci care ar fi cauzele lipsei tradiționalei treziri spirituale? De ce poporul român nu a devenit, nu devine și nici nu dă semne că ar vrea cîndva să devină baptist?

Ceva nu se face bine? Ceva nu se înțelege? Ceva nu se percepe corect? Care-ar fi explicația? Să fie o explicație sociologică? Teologică? Sau psihologică?

Pentru început ar trebui să vedem ce oferă baptismul în România ca să merite să faci o schimbare radicală.

Un exemplu mi se pare mie edificator. Cel ce privește contradicția interioară a sistemului baptist și se materializează în domeniul asistenței sociale. Există două facultăți baptiste de asistență socială în România. Mentalitatea interioară este una tipică românească și baptistă: avem grijă de cei cu probleme. Dar de ce în principiu, o direcție de stînga, adică îngrijirea sau atenția îndreptată spre cei cu probleme (de handicap, dizabilități, victimelor abuzurilor) rămîne limitată la o mentalitate de dreapta, care susține de obicei mărirea pedepselor corecționale în detrimentul prevenirii, informării, recuperării persoanelor ce iau contact sau se angajează în vreun fenomen infracțional?

Adică, concret, de ce nu se trece de la îngrijirea clasică și meritorie a israelitului căzut între tîlhari, la recuperarea tîlharilor sau nu se gîndește cineva, printre atîtea capete luminate, la cum să ce s-ar putea face ca viitorii infractori să nu ajungă să încalce legea? Doar n-o să spunem că așa ceva ar fi imposibil.

O angajare în această direcție ar putea constitui o schimbare majoră a viziunii bisericii, și o bună reclamă rezultată din practica bisericii nu din dogma ei. Respectabilitatea de fațadă vs notorietate & credibilitate. Biserica baptistă, la fel ca multe alte instituții, nu poate risca să-și piardă respectabilitatea? Care este modelul? Parcă aș risca o răstignire acoperită de rușine în vederea unei învieri cu efecte mîntuitoare. Cine riscă? Pentru că dacă nu riști, nu cîștigi.

Zicala unuia dintre liderii baptiști autohtoni încă în viață, dar transformat la rîndu-i în tradiționalul mastodont antedeluvian (ante-revoluție 1989) ce-i întruchipa pe liderii baptiști legaliști și colaboratori cu Securitatea, pași mici, viață lungă” confirmă marșul spre niciunde a instituției pe care a condus-o și a bisericii pe care o păstorește. Viață lungă putea avea și Isus. Dar n-ar fi produs o schimbare demnă de un exod mîntuitor și transformator măcar ca Moise. Dar și Moise a riscat. Din nou: cine riscă?

Vizuină și viziune între literal și literar (2): cum rămîne cu liderul?


Din cînd în cînd, dacă am bani și chef și dacă n-am timp să stau în Cărturești cît să citesc o carte, două, mai cumpăr cîte-o carte. De obicei de la animalul ăla mare. Pe asta am cumpărat-o pentru c-am citit alta despre depresie sau demonul amiezii. Sistematică. Autorul îl căutați și-l răstigniți conform prejudecăților personale. Eu n-am putut să fac așa ceva.

Acum îi citesc o altă producție. Are 74 de pagini de bibliografie și 670 de trimiteri. După zece ani de cercetare. Mi se face un pic de rușine cu cele 16 pagini de bibliografie a tezei mele, dar l-am depășit la trimiteri cu 711 de note de subsol. Evident nu și la anii de scris sau la complexitatea subiectului. El scrie despre minorități. Am trecut de fiu, surd, pitici, sindromul Down, autism, copii-minune și viol. Urmează delict. Și altele. Nu mai e nevoie să spun că este o carte ce te îngrozește. Cel puțin pe mine m-a îngrozit. De ceea ce fac oamenii oamenilor. Și despre consecințe. Suferință. Suferință. Suferință.

Pe cînd citeam m-am decis să-mi rezolv cîteva din problemele ce trenau într-un mood vecin cu amocul amiezii, așa că am dat cîteva telefoane. Am vorbit cu cîțiva oameni. Oameni ce, ca și mine, fac parte din anumite minorități. Unul dintre interlocutori însă mi-a atras atenția în mod special. M-a întrebat ceva ce m-am întrebat și eu fără să găsesc un răspuns personal: De ce îi judecăm pe ai noștri lideri care fac rele mai drastic decît pe criminalii (în sens general de călcători de lege/legi) pe lîngă care trecem în fiecare zi și pe care nu-i cunoaștem personal, nu ne sunt apropiați? De ce suntem atît de lipsiți de milă față de cei ce știm că ne înșală, ne mint, dar în același timp ne spun în văzul tuturor că Dumnezeu este dragoste și ne conduc în închinare, în organizația minoritară din care facem sau făceam parte?

Fisa trebuia să-mi pice mai devreme. Mie mi-a picat mai tîrziu, în dimineața asta, citind finalul capitolului despre viol. Faceți dumneavoastră legătura.

Citeam despre viol și despre condamnarea crimelor crimelor împotriva umanității și torturii de către Curtea Penală Internațională, în speță de către Tribunalul Penal Internațional pentru Rwanda. Era vorba de un primar ce încurajase polițiștii să violeze femeile tutsi. Hiba era că Tribunalul condamna intenția genocidală, adică acțiunea în masă, nu violul în masă. Adică se avea în vedere pădurea, nu fiecare copac ce compunea pădurea. „Pentru femeile violate care rămîn însărcinate în urma violului, decelerarea motivației este irelevantă; pentru copii este lipsită de sens. Bărbații victime ale torturii sunt priviți de societatea proprie ca niște eroi, spune Janet Benshoof. Femeile victime ale torturii sunt considerate prostituate care și-au dezonorat familiile. În Irak jumătate din femeile care au declarat că au fost violate în anul care a urmat invaziei americane au fost ucise de propriile familii.1

Și noi facem dreptate în același fel, substituindu-ne lui Dumnezeu. Liderul mîrșav va fi iertat cîndva. Nu e treaba noastră. Dar el este lichidat (doar la modul figurat) în același fel cum sunt lichidate (la modul real) femeile ce au fost victime ale violului. Problema ce ne scapă și ne creează o falsă legitimitate peste care nu putem trece este că el este lider într-o poziție de autoritate, spre deosebire de femeile ce au fost abuzate și altcineva își exercita puterea asupra lor. Ne așteptam la altceva de la el.

Societatea din care făceau parte femeile a așteptat altceva de la ele. Mai degrabă să moară decît să se lase violate de dușman. Sau după aceea să-și omoare copilul ce era zămislit în urma contactului ilegal cu dușmanul. De aceea le-a condamnat și le-a ucis sau cel puțin le-a ostracizat.

Și liderul nostru este supus unui viol. Al păcatului. Și de aici pornește o altă logică cu care suntem obișnuiți. Ea ne determină mila sau intransigența. Pe cei dinafară îi judecăm cu milă, pentru că nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Facem uz de versetul ce zice că celor ce au păcătuit cu știință le este cu neputință… Pe cînd celor ce au păcătuit cu știință, dar nu l-au cunoscut pe Dumnezeu le este cu putință să fie iertați pentru că nu mai răstignesc a doua oară pe Isus Cristos. Hmmm…

O fi de vină liderul? Este, pentru că ar trebui să fie model. Pentru că predică apă și bea vin. Pentru că conduce, că a fost ales, pentru că se așteaptă și de cele mai multe ori chiar și el pretinde că este cel mai bun și mai informat dintre noi.

Dar oare nu suntem și noi tot așa în sinea noastră de destul de multe ori? Ba da. Și atunci care este diferența? Cu criminalul pasager pe lîngă care trecem nu avem o relație. Pe cînd cu liderul nostru, liderul meu, avem. Pentru noi este o trădare, poate la fel ca și cea a femeii violate într-un sens, cu toate că pentru Dumnezeu este un alt David și o altă Batșebă.

Pentru noi este nevoia de dreptate absolută pusă-n practică în fața noastră în timp real. Și ca urmare aceleași așteptări clare în dimensiunea alb-negru, fără putință de gri pătat sau uniform. Dreptatea unui Dumnezeu care-și începe epopeea cu pedepsirea păcatului prin alungarea omului din Eden este mai bine imprimată decît cea din final, a iertării după moartea chinuitoare pe o cruce și totala abandonare. Învierea nu pare să fie la îndemîna tuturor. Cel puțin nu la modul cum gîndim și acționăm în prezent.

Aceasta poate fi și explicația (cel puți una dintre ele) a suspiciunii celor din afara bisericilor noastre cu privire la atractivitatea unei astfel de minorități religioase. Pe de o parte avem lideri ce sunt certați cu dreptatea și sunt imuni la efectele ei asemenea unui papă. Pe de altă parte suntem intransigenți judecînd totul prin prisma dreptății absolute ale lui Dumnezeu. Pur și simplu ne punem în locul său.

Care-ar fi atunci soluția? Cineva ar trebui să ne coboare cu picioarele pe pămînt. Cineva ar putea fi și Andrew Solomon cu cartea sa. Nu ne este de ajuns Scriptura? Ba da. Ba nu. Da, pentru că ne deșteaptă. Nu, pentru că ne face intransigenți. Și farisei. La fel ca liderii noștri. Pentru că și noi trăim într-o lume păcătoasă. Din această perspectivă Andrew Solomon chiar pare un samaritean…

1Andrew Solomon, Departe de trunchi. Douăsprezece feluri de dragoste. Părinți, copii și căutarea identității, 512 Humanitas,

Știați că…


Știați că și evoluționiștii și creaționiștii cred că eroarea se află la baza gîndirii umane și a istoriei sale?

N-ar fi exista evoluție fără erori în celulele care s-au diferențiat. Și așa au apărut oamenii. N-ar fi existat om așa cum este el azi, nici mîntuire, dacă n-ar fi existat eroarea păcatului. Și istoria nu ar fi putut fi, nici n-ar fi putut fi scrisă fără erori. Că despre asta este vorba.

Vizuină și viziune între literal și literar (1): întrebări incomode


https://www.tutandgroan.com/wp-content/uploads/2017/01/TG-LandofMilkHoney.jpg

Cam toată lumea este la curent cu discursul unui anumit frate (întîmplător din biserica la care am aderat) ce din nebăgare de seamă, dar cu adîncă certitudine declarase filosofic în plenul școlii duminicale baptiste Vă dați seama fraților că pînă și vulpile au viziuni, dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul?” Cum destul de mulți foști studenți ai unui renumit stabiliment teologic își aduc aminte de fasul unuia dintre catedranții orădeni referitor la diferența dintre literal și literar. Uai em ai meichin saci a fas?

Pentru că(ci- sic!?) mă declar consternat, deranjat și ofuscat de lipsa de relevanță generală a bisericii. Și o percep, în această fază a existenței mele și ale ei, ca o lipsă de viziune. Dar și, un pic mai glumeț, dar și trist, ca o înlocuire a viziunii cu vizuina. Adică noi să stăm bine în Egipt că se luptă Domnul cu anachimii. Ce freș sunt castraveții ăștia! Literal. Sau literar?

Pentru cine nu știe sau a uitat, un anume Ken Robinson, spune despre viziune că „Oamenii vor reuși să producă miracole dacă sunt stimulați de o viziune stimulantă și de un simț al scopului.”1 Adică înțeleasă și adoptată, viziunea energizează, stimulează și prevalează. Să dau un exemplu mai mult sau mai puțin negativ în ceea ce privește poporul ales 1, evreii și apoi poporul ales 2, creștinii sau biserica.

Nu știu dacă evreii staționați în Egipt pe vremea lui Moise erau entuziasmați de viziunea Țării Promise. Dacă ați uitat, pe vremea aceea Canaanul era descris ca o țară (probabil un regat, un ținut, că țări ca acum cîteva sute de ani nu prea erau pe vremea aceea) în care, pe lîngă apă, curgea lapte și miere. Interesant, nu? Dacă ar fi să cuplez fizica cu laptele și mierea aș spune că era cald, dar nu foarte-foarte, ca animalele să se înmulțească și să dea lapte și mierea să fie destul de fluidă ca să curgă. Sau era miere de salcîm mai subțire. Dar nu era invers, adică frig și penurie de animale și albine. Apropo, dacă erau așa multe albine ca să curgă mierea, e clar că aveau ce să polenizeze, deci vegetație nenică, nu glumă!

Probabil, în ciuda unor proteste ulterioare izvorîte în deșert, referitoare la castraveți și alte gustări suculente, dorința majorității asuprite era să se elibereze de sub tutela celei mai avansate civilizații din lume (Din lumea pe care nu au văzut-o, dar oricum propaganda egipteană pretindea că e cea mai cea!). Plîngăcioșii protestanți probabil că erau niște lideri ce supravegheau mulțimea din ghetou și s-au văzut dați la o parte de noua conducere în aventura eliberatoare. Ei nu puteau să nu fie șefi. Ei nu puteau să fie în rînd cu plebea. Atunci și acolo ei erau șefi mulțumiți. Egiptenii aveau nevoie de ei. Evreii aveau nevoie de ei. Mai bine șefi în robie decît oameni liberi. Ei trebuiau să meargă înapoi. Mă mir că nu i-au lăsat să se ducă!

Credibilitatea viziunii L & M (lapte și miere) să fi fost zguduită de cele 12 de iscoade la intrare în zona liberă de exploatare? Ce dovezi au produs iscoadele? Confirmau ele viziunea ce spunea Nici o masă fără lapte și miere? Păi da. Textual, literal: Cu adevărat asta este o țară în care curge L & M.

Și nu prea. Iscoadele au produs rapoarte aproape identice. Mișunau uriașii (un fel de fosile vii, brontozaurus humanoidum), dar existau și niște strugurei ce abia puteau fi duși de două persoane ce probabil că mai ciuguliseră din ciorchine de la piață la locul de adunare. Piață ne-piață, cert este că doi spioni produseră o dovadă-n plus că se anunța vin din belșug.

La lapte însă era închis, albinarii erau în grevă normală, nu japoneză, așa că nu fuse posibil să se producă dovada supremă L & M. Sau cine știe, laptele se brînzise și probabil că mierea (ce rezistase chiar și în mormintele faraonilor îmbălsămați) fuse prea ispititoare și iscoadele păcătuiseră mîncînd-o. Cu toate acestea iscoadele confirmă că asta este țara în care curge L & M. Oare unde au văzut ei L & M?

Ce și cum gîndește poporul? Poporul nu este deziluzionat de absența fizică a produselor promise, de transformarea țării L & M în S & W (struguri and wine), ci de existența unei potențiale împotriviri armate. Deși le menționase popoarele ce ocupau temporar țara, Dumnezeu nu le pomenise evreilor că printre ele se aflau Goliați fioroși de înalți în cetăți mari și tari. L & M ar fi trebuit să motiveze destul de tare poporul ca să L & B (lupte și să biruie).

Dar logic, așa cum spuseseră cele 11 iscoade (12 minus Caleb; Iosua nu știu de unde răsărise… că nu era pe listă), era imposibil ca evreii să pună stăpînire pe țară. În ciuda promisiunii. Dă-l încolo de program laptele și cornul, pardon, laptele și mierea. Prea scump. Nu face! Morții nu mănîncă. Costurile nu justifică obiectivul. Și așa au ajuns eroi Iosua și Caleb.

Cat ză stori șort, după circa 40 de ani, obiectivele sunt atinse pe etape și în ciuda desființării firmei L & M, sintagma aceasta este menționată de cîteva ori ca realitate. Țara aia cu L & M era țara asta. Se confirmă. Dar nu literal. În ciuda absenței mierii și a laptelui. Poporul evreu nu mai părăsește Israelul decît înfrînt. Viziunea bate realitatea. A meritat.

Să trecem la biserică. Biserica a devenit poporul ales, i s-a promis intrarea în Canaanul ceresc. Dar biserica și-a făcut cu sacrificiile de rigoare, un Canaan pămîntesc unde pe alocuri chiar curge lapte și miere. Sau dacă nu curge literal, în lipsa anachimilor și goliaților se poate admite că L & M sunt acolo în principiu.

Chiar mă întreb de ce nu i-a dat prin cap vreunui creștin (sau evreu) să pună undeva un automat la care oricine să poată bea lapte și mînca miere pe gratis. Ca o transpunere în practică, o identificare concretă a țării unde curge L & M. N-ar fi nici prea costisitor, nici prea greu. Să vezi atunci reacții!

Poporul evreu a rămas în istorie, dar și-a pierdut menirea. Pentru că viziunea a devenit vizuină. Și i s-a luat. Apoi i s-a dat. Dar cu ce costuri!

Biserica este în istorie, dar și ea și-a pierdut menirea pentru că nu mai comunică viziunea unui Canaan ceresc infinit superior celui pămîntesc. În ciuda faptului că a devenit relevantă pentru societate. Și se luptă să rămînă așa. Viziunea s-a transformat în vizuină. Ceva în care te simți bine. Ceva lipsit de pericole. Ceva material. Și cum rămîne cu cerul? Literal sau literar? Depinde de viziune!

Dar o altă întrebare care apare este dacă biserica ar trebui să revină la viziunea inițială, a Canaanului ceresc sau va trebui să redefinească ce înseamnă pentru secolul XXI țara în care curge L & M?

1Ken Robinson, Școli creative, 316.

Poliția-i re. Și ce?


Profit Jokes | Funny Jokes, Cartoons, Inspirational Quotes

Cu toții știm că poliția-i rea. Sau exprimîndu-ne regional, re. Știam asta de cînd ne jucam de-a hoții și vardiștii. Cu toate că nu mai existau vardiștii, ci doar milițieni. Dar vardiștii erau și mai răi că apărau ordinea vechiului regim, cel burghezo-moșieresc. Apoi miliția deveni rea. Că se schimbă regimul. Și poliția deveni și mai rea pentru că în ciuda schimbărilor nu-și abandonase vechile metehne. Dar cui îi păsa de ea?

Îi păsa de ea celui/celei ce avea mare nevoie să intre-n ea. Să nu fiu interpretat greșit! Cu toate că este nevoie de o forță pentru menținerea ordinii, ceea ce demonstrează că există cerere, există și ofertă, dar a fi polițist înseamnă de multe ori lucruri diferite în diferite țări. Ba chiar și la noi.

Dar acum, globalistic poliția e re că maltratează tot ce nu e alb. Să vină tot ce nu e alb la noi să vadă cum poliția noastră maltratează tot ce e alb că n-are altă culoare de maltratat. Mai e și niște țigani, dar e puțini… Și în cazul nostru, cum ne place să fim victimizați, acei țigani precis au făcut ceva vrednic de maltratare din partea majorității noastre și a poliției ei. Ați văzut în ultimul timp vreau țigan polițist. Nu doar polițiști cu care te poți țigăni. Rasist mai sunt!

Ei, ideologia revizionismului cultural, etnic, istoric, religios și așa mai departe, bîntuie cam pe toate meridianele lumii. Nu a început necazul cu naziștii. nu. Unii faraoni decideau că defunctul pe care îl înlocuiau nu-și merita locul în istorie și decidea să marteleze (adică să ciocănească, la propriu) numele acestuia de pe inscripțiile publice. Îl ștergeau din istorie. Cartușul său dispărea. Cam ca o statuie. Nu știu dacă faraon avea poliție, dar precis avea informatori și asasini ce mențineau ordinea divină pe pămînt

Să nu uităm că în Imperiul roman statuile reprezentau zeii și împărații, iar o atingere adusă statuii se considera o atingere adusă persoanei. Cam la fel cum icoana sau statuia sfîntului sau divinității creștine era sacrosantă. Reprezentarea și metafora (icoana, statuia, numele) se contopeau în caracteristici și calități.

Umorul și-a făcut da cap cu măsură. Cînd întrecea măsura și atenta la esența metaforei piticul, poetul, scriitorul, pictorul sau chiar prorocul era scurtat cu un cap. De aici și expresia a-ți pierde capul. Nu după femeie…

Noroc c-a apărut libertatea de exprimare. Caricatura și fabula au inițiat crăpătura aidoma veveriței mezozoice ce-a crăpat ghiața rupînd lumea-n două. Miza nu era ghinda, ci adevăratele haine ale împăratului, prietenia boului din vîrf cu tinerii și libertatea de a urla, dar nu la lună. Poliția rea și-a făcut datoria politică arestînd pe cine trebuia. Justiția și-a făcut și ea datoria judecînd și condamnînd pe cine trebuia. Uneori achitînd pe zeloșii dreptății ce aparțineau de obicei puterii.

După imperialism (cum să denumesc traiul sub imperiu) și naționalismul și-a făcut apariția mutînd în locuri dosnice statui (mai mult maghiare decît austriece), redenumind ulițe, universități și avansînd o nouă ideologie a unității regionale, dar tot sub imperiul conducerii de la centru. Vezi Transilvania. Legionarii ne-au făcut mai ortodocși decît suntem de dragul nației noastre. Dacă regimul legionar ar mai fi durat precis Decebal nu ar fi fost per Scorilo, ci per Andrei.

Comuniștii n-au și-au pus în funcție poliția poporului, miliția ce se manifesta prin milițieni. Nu mai trebuie să amintesc că unitatea de măsură a inteligenței este țianul. Deci un milițian era și el foarte inteligent. Cît un mili-țian. Dar miliția menținea ordinea comunistă apărînd societatea comunistă după ce lupta de clasă a fost depășită prin întemnițări și asasinate legale.

Statuile, scrierile, operele de artă ale dușmanilor poporului au fost ascunse sau distruse. Interzise. Cine era de partea lor era dușmanul poporului. Și au apărut statui noi: Lenin, Stalin, diverși Decebali istorici. Denumirile localităților au fost schimbate să se conformeze cu noua realitate politică. Glogovăț, fost Glogowitz, a fost rebotezat Vladimirescu. S-a născut orașul Victoria, probabil Pobeda în varianta originală. Brașovul a devenit pentru cîțiva ani Orașul I.V. Stalin. Etcetera. Poliția s-a pliat pe toate aceste oscilări ideologice, religioase, culturale și sociale. Milițienii nu erau interesați de istorie. Nici de logică.

Colonialismul a luat cu el statui, instituții, autorități. Ultimul avanpost britanic, Hong-Kong-ul tocmai a fost cadorisit cu o nouă lege a securității. Ce să înțeleagă poliția din asta? Să înțeleagă că legea-i lege. Că nu mai contează acordurile prin care orașul a fost retrocedat. La fel cum nu mai contează atîtea granițe ce s-au modificat în ultimii 75 de ani. Poliția își face datoria indiferent de granițe. Sau de ideologii.

Și ajungem la ora actuală.

În istorie au existat multe distrugeri motivate și cauzate ideologic. Nimeni n-a fost scutit. Este un proces. Omul își va reconsidera istoria, obiceiurile, limba, legile și atitudinile. De aici preferințe sau antipatii. Indiferent pe cine bate poliția. Ce totdeauna va fi depășită de evenimente. Ce noroc pe noi!

Dar cumva, și asta cît de curînd, ar trebui să ne dăm seama că negru sau alb, nazist sau evreu, musulman sau creștin, femeie sau bărbat, copil sau bătrîn, cu toții suntem oameni. Ce sens are să ne omorîm între noi? Aici trebuie să lucrăm. Pornind de la ce suntem în esență.

Nu poliția ne va schimba. Chiar dacă poliția se va schimba.

Și un articol mai serios, apărut la 10 zile după postul meu: https://www.contributors.ro/cazul-woodrow-wilson-occidentul-destabilizator-si-revizionismul-istoric/

 

 

Fasciști de extremă stînga?


Care o fi diferența dintre talibani, ISIS și revizioniștii (nu pe stil comunist) de tot felul? Cei din America și alte țări și care o fi legătura cu cei religioși care i-au ars oasele lui Augustin sau cei din exprimările președintelui SUA?

Citiți sau urmăriți imaginile.

https://uk.news.yahoo.com/armed-protesters-call-removal-giant-072201487.html

https://uk.news.yahoo.com/trump-struggles-totalitarianism-dark-independence-134752379.html